Pronumele personale analizate sunt forme diferite, folosite în funcție de caz, persoană, gen, număr și funcția sintactică pe care o au în propoziție.
| Pronume | Persoană | Număr | Gen | Caz | Funcție sintactică |
|---|---|---|---|---|---|
| o | 3 | Singular | Feminin | Acuzativ | Complement direct (Am văzut-o pe Maria.) |
| mă | 1 | Singular | – | Acuzativ | Complement direct sau reflexiv (Mă gândesc la vacanță. / Mă spăl pe mâini.) |
| îl | 3 | Singular | Masculin | Acuzativ | Complement direct (Îl cunosc pe Andrei.) |
| lui | 3 | Singular | Masculin | Genitiv/Dativ | Complement indirect (Genitiv: Cartea lui Andrei este interesantă. / Dativ: I-am dat lui un cadou.) |
| i- | 3 | Singular | Masculin/Feminin | Dativ | Complement indirect (I-am spus adevărul.) |
| -l | 3 | Singular | Masculin | Acuzativ | Complement direct (formă enclitică: Vreau să-l ajut.) |
| mi- | 1 | Singular | – | Dativ | Complement indirect (Mi-a dat o carte.) |
| -mi | 1 | Singular | – | Dativ | Complement indirect (formă enclitică: Spune-mi adevărul!) |
| mie | 1 | Singular | – | Dativ | Complement indirect (accentuat: Mie îmi place să citesc.) |
🔹 Pronumele „o, îl, -l” sunt forme de acuzativ și reprezintă complement direct.
🔹 Pronumele „mă” poate fi complement direct sau reflexiv.
🔹 Pronumele „lui, i-, mi-, -mi, mie” sunt forme de dativ și reprezintă complement indirect.
🔹 „-l, -mi” sunt forme enclitice (se atașează la verb), iar „i-, mi-” sunt forme proclitice (stau înaintea verbului).