Verbul reprezinta o parte de vorbire care este flexibila si care exprima intotdeauna actiunea, posesia, posibilitatea, starea, existenta sau necesitatea subiectului.
Verbul este partea de vorbire care exprima, in general, actiunea indeplinita sau nu propriu-zis de catre subiect. Astfel ca, in limba romana exista si verbe care pot exprima starea sau chiar existenta, precum si receptarea unei actiuni care se afla in exteriorul subiectului si chiar o transformare. Termenul de verb, provine din limba franceza, adica verbe. De altfel, datorita faptului ca este una dintre cele mai importante elementele de comunicare, verbul se regaseste in toate limbile. Inclusiv in limba romana, chiar si cele mai scurte propozitii care sunt corecte din punct de vedere gramatical si care au sens, prezinta un verb.
In limba romana exista verbe predicative, care prezinta moduri predicative si au totodata functie de predicat. Modurile la care acestea se gasesc sunt Indicativ, Conjunctiv, conditional – optativ. Cea de-a doua categorie sunt verbele auxiliare, ce ajuta in conjugarea verbelor. De altfel, cea de-a treia categorie este reprezentata de verbele copulative, momentul in care predicatul este exprimat prin numele predicativ. De cele mai multe ori, verbele copulative sunt: a fi, a parea, a deveni, a reprezenta, a iesi si a ramane. Totodata, in cazul formelor verbale exprimate prin predicat verbal prezinta si moduri, iar cele cinci moduri personale sunt: indicativ, conditional optativ, imperativ, conjunctiv, prezumtiv. In cazul modurilor nepersonale se numara: infinitiv, participiu, gerunziu si supinul.
Totodata, categoria verbelor intranzitive este reprezentata de verbele ce nu pot accepta un complement direct. De altfel, exista si verbe personale, iar acestea isi schimba forma in functie de persoana, in timp ce verbele impersonale prezinta o forma unica si pentru persoana III. Asadar, in functie de aceste categorii se poate analiza un verb, in momentul in care acesta apare intr-o propozitie.
