si scriere
Alfabetul în franceză - pronunție și scriere
Alfabetul în franceză - pronunție și scriere
Alfabetul francez este format din 26 de litere, inclusiv 6 litere adăugate: ĉ, é, è, ê, ë, î, ï, ô, û, ü. În general, literele din alfabetul francez sunt scrise și pronunțate diferit față de cele din alfabetul latin.
Ca și în limba română, în franceză există vocale și consoane. Vocalele sunt sunete care nu necesită o poziție specifică a gurii pentru a fi pronunțate și sunt cele mai importante pentru pronunțarea corectă a cuvintelor. Consoanele, pe de altă parte, necesită o anumită formă a gurii pentru a fi pronunțate corect.
Vocalele
Cele 16 vocale din alfabetul francez sunt scrise și pronunțate astfel:
- a - pronunțat ca 'a' în cuvântul românesc "pălărie";
- e - pronunțat ca 'e' în cuvântul românesc "iepure";
- i - pronunțat ca 'i' în cuvântul românesc "minciună";
- o - pronunțat ca 'o' în cuvântul românesc "motocicletă";
- u - pronunțat ca 'u' în cuvântul românesc "munte";
- y - pronunțat ca 'i' în cuvântul românesc "dacă".
- â - pronunțat ca 'a' în cuvântul românesc "capitală".
- ê - pronunțat ca 'e' în cuvântul românesc "țesut".
- î - pronunțat ca 'i' în cuvântul românesc "sâine".
- ô - pronunțat ca 'o' în cuvântul românesc "fotografie".
- û - pronunțat ca 'u' în cuvântul românesc "câte".
- ë - nu are o pronunție specifică, ci este folosită pentru a indica faptul că vocala dinaintea sa trebuie pronunțată distinct (de exemplu, în cuvântul "citroën", 'ë' indică faptul că vocala 'o' trebuie să fie pronunțată separat de 'e').
Consoanele
Cele 20 de consoane din alfabetul francez sunt scrise și pronunțate astfel:
- b - pronunțat ca 'b' în cuvântul românesc "broască";
- c - poate fi pronunțat ca 'k' în cuvântul românesc "castel", sau ca 's' în cuvântul românesc "căpșună" (se pronunță ca 's' înaintea vocalălor 'i' și 'e' și ca 'k' înaintea vocalelor 'a', 'o' și 'u').
- d - pronunțat ca 'd' în cuvântul românesc "deal";
- f - pronunțat ca 'f' în cuvântul românesc "floare";
- g - poate fi pronunțat ca 'g' în cuvântul românesc "gâscă", sau ca 'j' în cuvântul românesc "general" (se pronunță ca 'j' înaintea vocala 'e' și ca 'g' înaintea vocalălor 'a', 'o' și 'u').
- h - nu este pronunțat niciodată în franceză și este folosit mai mult pentru a marca început și sfârșit de silabă și pentru a diferenția anumite cuvinte cu aceeași scriere (de exemplu, "la" vs "là").
- j - pronunțat ca 'j' în cuvântul românesc "jeleu";
- k - nu există în alfabetul francez, cu excepția cuvântului "kilogram".
- l - pronunțat ca 'l' în cuvântul românesc "lemn";
- m - pronunțat ca 'm' în cuvântul românesc "munte";
- n - pronunțat ca 'n' în cuvântul românesc "nuntă";
- p - pronunțat ca 'p' în cuvântul românesc "preț";
- q - nu există în alfabetul francez, cu excepția cazurilor în care este însoțit de litera 'u' (de exemplu, "quatre" - patru);
- r - pronunțat ușor aspirat în cuvinte ca "rouillé" (rugină);
- s - pronunțat ca 's' în cuvântul românesc "sistem";
- t - pronunțat ca 't' în cuvântul românesc "true";
- v - pronunțat ca 'v' în cuvântul românesc "vânzător";
- w - folosit doar în cuvinte străine, precum "whisky";
- x - poate fi pronunțat ca 'z' în cuvântul românesc "xilofon" sau ca 'ks' în cuvântul românesc "exces";
- z - pronunțat ca 'z' în cuvântul românesc "zid".
În concluzie, pentru a învăța pronunția corectă a cuvintelor în franceză, este important să cunoaștem diferențele dintre alfabetul românesc și cel francez și să acordăm atenție fiecărei litere în parte. Cu un pic de răbdare și exercițiu, vom putea să scriem corect și să pronunțăm corect cuvintele în franceză.