TÍGVĂ s. v. cap, creastă, creştet, culme, pisc, vârf.
TÍGVĂ s. 1. (BOT.; Lagenaria gourda) tărtăcuţă, tâlv, (reg.) bostănel, cătrună, ciugai, curcubetă, lupoaie, sămânţar, sărăboi, troacă. 2. (BOT.; Lagenaria vulgaris) (reg.) curcubetă. 3. tâlv, (Olt.) troacă. (Ţine apă în ~.) 4. v. craniu.
TIGVĂ DE TÍNĂ s v. pepene.