A (se) termina ≠ a începe
TERMINÁRE s. 1. isprăvire, isprăvit, încheiere, sfârşire, sfârşit, terminat, (pop.) gătare, istovire, mântuire, (înv.) săvârşire. (~ tuturor lucrărilor.) 2. finalizare, isprăvire, încheiere, sfârşire. (~ a unei acţiuni deja începute.) 3. v. lichidare. 4. v. încheiere. 5. v. sfârşit. 6. v. absolvire. 7. v. consumare.
TERMINÁ vb. 1. a (se) isprăvi, a (se) încheia, a (se) sfârşi, (livr.) a (se) fini, (rar) a (se) epiloga, (pop.) a (se) dovedi, a (se) găta, a (se) găti, a (se) istovi, a (se) mântui, (prin vestul Transilv.) a (se) sculi, (înv.) a (se) săvârşi. (A ~ treaba; spectacolul s-a ~.) 2. a finaliza, a isprăvi, a încheia, a sfârşi, (înv.) a fini. (A ~ o lucrare începută.) 3. v. desăvârşi. 4. a epuiza, a isprăvi, a încheia, a sfârşi, (astăzi rar) a slei, (pop.) a găta, a mântui. (A ~ tot ce avea de spus.) 5. v. încheia. 6. v. ieşi. 7. a se încheia, a se sfârşi, (înv. şi pop.) a se petrece, (înv. şi reg.) a se obârşi. (Toate trec şi se ~.) 8. v. absolvi. 9. v. solda. 10. v. lichida. 11. v. sfârşi. 12. v. expira. 13. v. consuma. 14. v. înceta.
