Diferența dintre Biblia ortodoxă și cea penticostală constă în structura, canonul acceptat, modul de interpretare și contextul teologic specific fiecărei confesiuni. Deși Biblia ortodoxă și Biblia penticostală împărtășesc nucleul principal al textelor sacre, există variații notabile în privința cărților considerate inspirate și însemnătatea dată anumitor învățături biblice. În plus, fiecare confesiune are o abordare distinctă asupra relației dintre Scriptură și tradiția bisericească, diferențele fiind vizibile în practicile de închinare, în modul de interpretare a textelor sacre și în viața spirituală.

1. Structura și canonul biblic

• Biblia ortodoxă include un număr mai mare de cărți în Vechiul Testament decât versiunea protestantă, fiind similară Bibliei catolice în această privință. Biserica Ortodoxă acceptă cărțile deuterocanonice, care sunt considerate apocrife în tradiția protestantă, dar care au un loc important în tradiția și spiritualitatea ortodoxă. Printre aceste cărți se numără Tobit, Iudita, Înțelepciunea lui Solomon, Ecleziastul și cele două cărți ale Macabeilor. De asemenea, în tradiția ortodoxă pot fi incluse și alte texte considerate apocrife în alte confesiuni, cum ar fi Psalmul 151 și Cartea lui Manase.
• Biblia penticostală folosește canonul protestant, care se bazează pe textul ebraic Masoretic pentru Vechiul Testament și cuprinde 66 de cărți (39 de cărți în Vechiul Testament și 27 de cărți în Noul Testament). Penticostalii nu includ cărțile deuterocanonice în Scriptură, considerându-le utile din punct de vedere istoric, dar nefiind inspirate de Dumnezeu. Astfel, Biblia penticostală are o structură mai restrânsă, iar accentul este pus pe un studiu aprofundat al cărților canonice, considerate pe deplin autoritare și suficiente pentru doctrina creștină.

2. Tradiția și autoritatea Scripturii

• Biserica Ortodoxă vede Biblia ca parte integrantă a tradiției bisericești, fără a o considera singura sursă de autoritate. Ortodoxia susține că Scriptura trebuie înțeleasă în contextul tradiției apostolice, transmisă prin sinoadele ecumenice, Sfinții Părinți și viața liturgică. Prin urmare, interpretarea Bibliei ortodoxe este profund legată de exegeza patristică și de învățăturile teologilor bisericii timpurii. Ortodoxia consideră că Tradiția și Scriptura sunt în mod egal inspirate, iar Biserica are rolul de a transmite și interpreta corect mesajul biblic, sub îndrumarea Duhului Sfânt.
• Penticostalii cred că Biblia este singura sursă de autoritate divină (principiul „Sola Scriptura”), fiind inspirată și inerrantă (fără eroare) în forma sa originală. Tradiția nu este considerată o autoritate la nivel doctrinar, iar interpretarea Bibliei se bazează în primul rând pe ghidarea personală a Duhului Sfânt, cu accent pe experiența individuală a credincioșilor. Biblia este percepută ca fiind accesibilă tuturor, iar interpretarea este orientată spre o înțelegere directă a mesajului biblic, fără a se baza pe autoritatea istorică a Bisericii sau a teologilor din trecut.

3. Limba și traducerea Bibliei

• Biblia ortodoxă este, în mod tradițional, tradusă din Septuaginta pentru Vechiul Testament și din textul grecesc al Noului Testament. Ortodocșii consideră că Septuaginta, versiunea greacă a Vechiului Testament utilizată de primii creștini, are o inspirație deosebită, fiind superioară din punct de vedere teologic textului ebraic Masoretic. Aceasta explică de ce traducerile ortodoxe includ cărți deuterocanonice și alte texte care nu sunt acceptate în canonul protestant. În ortodoxie, traducerile biblice au adesea un caracter liturgic, păstrând un limbaj solemn și sacru.
• Biblia penticostală folosește de obicei traduceri moderne bazate pe textul ebraic Masoretic pentru Vechiul Testament și pe textul grecesc pentru Noul Testament. Traducerea este orientată spre o înțelegere clară și accesibilă, motiv pentru care penticostalii utilizează frecvent versiuni precum King James Version (KJV) în țările anglofone sau alte traduceri contemporane, cum ar fi New International Version (NIV) sau New Living Translation (NLT). Scopul este de a oferi credincioșilor o Biblie ușor de citit și de înțeles, permițându-le să interpreteze mesajul într-un mod personal și aplicabil.

4. Modul de interpretare și accentul teologic

• Biserica Ortodoxă interpretează Biblia prin prisma Tradiției și a vieții liturgice, cu un accent deosebit pe comentariile patristice și înțelesul simbolic al textelor. Ortodoxia pune accent pe interpretarea mistică și spirituală a Scripturii, iar citirea Bibliei este văzută ca un act de comuniune cu Dumnezeu, realizat în contextul Bisericii. Teologia ortodoxă se centrează pe Întruparea, Răstignirea și Învierea lui Hristos și pe mântuirea prin unirea cu Dumnezeu (theosis), iar interpretarea Bibliei se axează pe semnificația spirituală a fiecărui text, privit ca parte a unui întreg.
• Penticostalii interpretează Biblia cu o abordare literală și aplicată direct în viața de zi cu zi, crezând că fiecare credincios, călăuzit de Duhul Sfânt, poate înțelege și interpreta Scriptura. Accentul teologic penticostal este pus pe puterea Duhului Sfânt, pe darurile spirituale și pe manifestările supranaturale, cum ar fi vorbirea în limbi, vindecările și profeția, care sunt considerate o continuare a lucrării apostolice. Penticostalii cred că Duhul Sfânt are un rol activ și dinamic în viața fiecărui credincios, iar Scriptura este văzută ca o îndrumare vie și practică, nu doar un document istoric.

5. Închinarea și utilizarea Bibliei în slujbe

• Biserica Ortodoxă folosește Biblia în cadrul slujbelor liturgice, unde anumite pasaje sunt citite în mod ritualic și au un rol central în ritul euharistic și în rugăciunile zilnice. Citirea Evangheliei și a Epistolelor este o parte sacră a liturghiei, fiind considerată o proclamare a Cuvântului lui Dumnezeu în mijlocul adunării creștine. În ortodoxie, Biblia este integrată în contextul slujbelor și a vieții sacramentale, iar interpretarea este realizată în mod colectiv, în spiritul tradiției și al comunității de credință.
• Penticostalii accentuează studiul personal al Bibliei și citirea sa liberă în cadrul slujbelor, unde predica este elementul central al serviciului religios. Închinarea penticostală este mai flexibilă și interactivă, iar Biblia este frecvent folosită pentru a susține mesajul predicii, însoțit de mărturii, rugăciuni spontane și manifestări ale darurilor spirituale. Penticostalii încurajează studiul biblic individual și în grupuri, precum și memorarea versetelor, considerând că Scriptura are o aplicabilitate practică și este direct relevantă pentru fiecare aspect al vieții.

6. Rolul experienței personale și al revelației Duhului Sfânt

• Biserica Ortodoxă vede revelația divină ca fiind transmisă prin Scriptură și Tradiție, iar experiența personală a Duhului Sfânt este cultivată în cadrul Bisericii prin Sfintele Taine, rugăciune și ascultare duhovnicească. În ortodoxie, experiența spirituală este strâns legată de viața liturgică și de tradițiile apostolice, iar credinciosul este încurajat să citească Biblia sub îndrumarea unui duhovnic, pentru a evita interpretările individuale greșite. Ortodocșii cred că Duhul Sfânt lucrează prin Biserică, păstrând unitatea credinței și protejând interpretarea corectă a Scripturii.
• Penticostalii pun un accent deosebit pe experiența personală a credinciosului cu Duhul Sfânt, considerând că fiecare individ poate primi revelație directă și călăuzire de la Dumnezeu. Experiențele spirituale, cum ar fi botezul cu Duhul Sfânt, vorbirea în limbi, vindecările și profețiile, sunt văzute ca manifestări tangibile ale prezenței divine, iar Biblia este interpretată ca o îndrumare practică pentru aceste experiențe. Pentru penticostali, experiența Duhului este centrală în viața de credință și este considerată un semn autentic al lucrării lui Dumnezeu în viața creștinilor.

Biblia ortodoxă și Biblia penticostală au la bază aceleași texte fundamentale, dar se disting prin canon, interpretare și rolul pe care îl au în viața religioasă și în învățătura fiecărei confesiuni. Biblia ortodoxă include cărțile deuterocanonice și este interpretată în contextul unei tradiții liturgice și mistice, fiind văzută ca parte a unei tradiții mai largi transmise de Biserică. În contrast, Biblia penticostală, bazată pe canonul protestant, este considerată singura autoritate în materie de credință, iar interpretarea este marcată de o abordare personală și de deschiderea către experiențe spirituale directe. Aceste diferențe evidențiază viziuni distincte asupra modului în care Dumnezeu se revelează și asupra rolului Duhului Sfânt în viața creștină, fiecare variantă a Bibliei reflectând specificul teologic, liturgic și spiritual al confesiunii respective.