Cercetarea penală și urmărirea penală sunt două etape distincte ale procesului penal, fiecare cu roluri și funcții specifice în cadrul investigației unei posibile infracțiuni. Deși adesea sunt folosiți interschimbabil în limbajul comun, termenii se referă la faze diferite ale procedurii judiciare.
1. Definiția și scopul cercetării penale
Cercetarea penală este etapa inițială a procesului penal, în care se investighează existența unei infracțiuni și se adună dovezi pentru a determina dacă există motive rezonabile să se inițieze urmărirea penală împotriva unei persoane. Această fază este realizată de organele de poliție sau de alți investigatori, sub supravegherea unui procuror, în cazul în care există o suspiciune de săvârșire a unei infracțiuni.
- Scopul cercetării penale este de a clarifica circumstanțele faptei și de a aduna probe, fie pentru a confirma existența infracțiunii, fie pentru a demonstra nevinovăția suspectului. Cercetarea penală include activități precum audierea martorilor, interogarea suspecților, perchezițiile, colectarea probelor materiale și realizarea de expertize tehnice.
- Organismul care efectuează cercetarea: De regulă, aceasta este efectuată de organele de poliție judiciară, dar în anumite cazuri speciale (cum ar fi infracțiuni de corupție sau terorism), alte organe specializate de investigare pot avea competență.
- Durata cercetării penale: Această fază poate fi mai scurtă sau mai lungă, în funcție de complexitatea cazului. În cazul în care faptele nu sunt suficient de clare sau nu există suficiente probe, cercetarea penală poate fi extinsă pe o perioadă mai lungă până la colectarea tuturor dovezilor necesare.
Exemplu: Dacă o persoană este suspectată de furt, cercetarea penală va implica audierea persoanelor implicate, colectarea probelor de la locul infracțiunii și evaluarea pagubelor. În această fază, se investighează dacă fapta s-a petrecut și cine ar putea fi responsabil.
2. Definiția și scopul urmăririi penale
Urmărirea penală începe atunci când, după cercetarea penală, se constată că există suficiente probe pentru a iniția procedurile împotriva unei persoane sau unui grup de persoane suspectate de săvârșirea unei infracțiuni. Este o fază procesuală formală în care procurorul conduce și supraveghează investigația și decide dacă va formula o acuzare oficială împotriva suspectului în fața instanței de judecată.
- Scopul urmăririi penale este de a strânge probe suplimentare pentru a consolida cazul și de a pregăti rechizitoriul, documentul prin care persoana suspectată este trimisă în judecată. În această fază, procurorul are un rol central, fiind responsabil pentru prezentarea cazului în instanță și pentru apărarea intereselor societății.
- Inițierea urmăriri penale: Urmărirea penală este inițiată atunci când procurorul consideră că există suficiente dovezi pentru a formula acuzații. La acest punct, persoana investigată devine oficial inculpat, iar faptele sunt formalizate într-un dosar penal.
- Activitățile din cadrul urmăririi penale: În această fază, pot fi emise mandate de percheziție, pot fi efectuate arestări preventive sau alte măsuri preventive, iar inculpatul poate fi audiat. Procurorul are și rolul de a supraveghea legalitatea acțiunilor poliției și a altor investigatori. De asemenea, pot fi cerute noi expertize, interogatoriile pot fi aprofundate și se poate pregăti dosarul pentru a fi prezentat instanței.
Exemplu: După cercetarea penală care dovedește implicarea unei persoane în infracțiunea de furt, dacă procurorul consideră că probele sunt suficiente, acesta va decide deschiderea urmăririi penale împotriva suspectului, formulând acuzațiile și pregătind dosarul pentru judecată.
3. Principalele diferențe între cercetare penală și urmărire penală
- Momentul în cadrul procesului penal:
- Cercetarea penală este faza inițială, în care se investighează dacă o infracțiune a fost comisă și se adună probe.
- Urmărirea penală este faza formală ulterioară, în care se decide trimiterea în judecată a suspectului, pe baza probelor colectate, și se pregătește cazul pentru instanță.
- Conducerea și rolurile:
- În cercetarea penală, investigarea este efectuată în principal de organele de poliție (sub supravegherea procurorului), care au rolul de a aduna probele necesare.
- În urmărirea penală, procurorul devine figura centrală, fiind cel care decide asupra formulării acuzațiilor și care pregătește dosarul pentru judecată. Procurorul are și dreptul de a continua investigarea pentru a aduna probe suplimentare.
- Statutul persoanei vizate:
- În faza de cercetare penală, persoana investigată poate fi un suspect, ceea ce înseamnă că există indicii, dar nu dovezi suficiente pentru a formula acuzații formale.
- În urmărirea penală, persoana vizată devine inculpat, adică există suficiente dovezi pentru a-l acuza oficial și pentru a-l trimite în judecată.
- Rezultatul procesului:
- Cercetarea penală poate rezulta fie în clasarea cazului (dacă nu există suficiente probe sau dacă fapta nu constituie o infracțiune), fie în inițierea urmăririi penale.
- Urmărirea penală se finalizează fie prin rechizitoriu, adică trimiterea în judecată a inculpatului, fie prin renunțarea la urmărire penală, dacă, pe parcurs, se constată că probele nu sunt suficiente pentru a continua procesul penal.
4. Măsuri preventive și restricții
- Cercetarea penală poate include măsuri preventive ușoare, cum ar fi reținerea suspectului pentru 24 de ore, percheziții și interogatorii. Aceste măsuri sunt aplicate pentru a împiedica persoana investigată să distrugă probele sau să fugă.
- În urmărirea penală, măsurile preventive sunt mai severe. Pot fi emise mandate de arestare preventivă, interdicții de a părăsi localitatea sau țara, confiscarea bunurilor și alte măsuri de siguranță.
5. Rolul instanței și drepturile persoanei vizate
În cercetarea penală, suspectul are anumite drepturi fundamentale, inclusiv dreptul la apărare și dreptul de a nu se autoincrimina. Dacă persoana este reținută, aceasta are dreptul să fie informată imediat despre motivele reținerii și are dreptul la un avocat.
În urmărirea penală, inculpatul are dreptul la un proces echitabil, dreptul de a contesta măsurile luate împotriva sa și de a prezenta probe în apărarea sa. De asemenea, poate cere eliberarea din arest preventiv dacă măsurile impuse sunt excesive sau nejustificate.
6. Durata procedurilor
- Cercetarea penală poate dura mai mult sau mai puțin, în funcție de complexitatea cazului și de dificultatea adunării probelor. În cazuri simple, poate dura doar câteva săptămâni, dar în cazuri complexe, poate dura luni sau chiar ani.
- Urmărirea penală, odată începută, poate implica un proces juridic îndelungat, în special dacă incul
