Amoxicilina și doxiciclina sunt două tipuri distincte de antibiotice, care se diferențiază prin mecanismul de acțiune, spectrul de activitate, utilizarea clinică și profilul de rezistență bacteriană. Deși ambele sunt utilizate pentru a trata infecțiile bacteriene, ele fac parte din clase farmacologice diferite și sunt eficiente împotriva unor tipuri variate de bacterii.

1. Clasificare și mecanism de acțiune

• Amoxicilina face parte din clasa penicilinelor, un subgrup al antibioticelor beta-lactamice. Amoxicilina acționează prin inhibarea sintezei peretelui celular bacterian. Mai precis, blochează enzimele necesare formării peptidoglicanului, un component esențial al peretelui celular al bacteriilor. Fără acest perete celular, bacteriile devin vulnerabile și mor prin liza celulară. Amoxicilina este bactericidă, adică distruge bacteriile direct, și este eficientă împotriva unui spectru larg de bacterii Gram-pozitive și unele bacterii Gram-negative.
• Doxiciclina, pe de altă parte, face parte din clasa tetraciclinelor. Mecanismul său de acțiune constă în inhibarea sintezei proteinelor bacteriene. Doxiciclina se leagă de subunitatea ribozomală 30S a bacteriilor și împiedică atașarea ARN-ului de transfer, inhibând astfel traducerea proteinei. Spre deosebire de amoxicilină, doxiciclina este bacteriostatică, adică nu omoară direct bacteriile, ci împiedică proliferarea lor, permițând sistemului imunitar să le elimine.

2. Spectrul de activitate

• Amoxicilina este eficientă împotriva unui spectru larg de bacterii, incluzând în principal bacterii Gram-pozitive, cum ar fi Streptococcus pneumoniae, Streptococcus pyogenes și Enterococcus faecalis. De asemenea, este eficientă împotriva unor bacterii Gram-negative, cum ar fi Haemophilus influenzae și Escherichia coli. Cu toate acestea, amoxicilina este vulnerabilă la beta-lactamaze, enzime produse de unele bacterii care descompun structura beta-lactamică a medicamentului, făcând bacteriile rezistente. Pentru a contracara acest lucru, amoxicilina este frecvent combinată cu acidul clavulanic (sub forma de Augmentin), un inhibitor de beta-lactamază, pentru a extinde spectrul de acțiune.
• Doxiciclina are un spectru de activitate mai larg, fiind eficientă împotriva unei game variate de bacterii Gram-pozitive și Gram-negative, dar și împotriva unor organisme atipice precum Chlamydia, Mycoplasma, Rickettsia și Borrelia (responsabilă de boala Lyme). De asemenea, doxiciclina este eficientă împotriva unor paraziți intracelulari, cum ar fi Plasmodium falciparum, ceea ce o face utilă și în prevenirea malariei.

3. Utilizări clinice

• Amoxicilina este utilizată pe scară largă pentru tratarea infecțiilor respiratorii superioare, cum ar fi sinuzita bacteriană, faringita streptococică și otita medie acută. Este, de asemenea, folosită pentru tratarea infecțiilor urinare necomplicate, infecțiilor cutanate și infecțiilor dentare. În combinație cu acidul clavulanic, amoxicilina este eficientă împotriva unor infecții mai complicate, cum ar fi infecțiile tractului urinar complicate, infecțiile respiratorii inferioare și anumite infecții intra-abdominale.
• Doxiciclina are o gamă mai largă de utilizări, incluzând tratamentul acneei și infecțiilor pielii, infecțiilor respiratorii atipice (de exemplu, pneumonii cauzate de Mycoplasma sau Chlamydia), boala Lyme, febra Q, rickettsiozele, și infecțiile cauzate de Chlamydia trachomatis (cum ar fi uretrita sau cervicita). Datorită acțiunii sale împotriva anumitor bacterii și protozoare intracelulare, doxiciclina este folosită și în prevenirea și tratarea malariei în zonele endemice.

4. Profilul de rezistență bacteriană

• Amoxicilina este vulnerabilă la rezistența bacteriană, în special din cauza bacteriilor care produc beta-lactamaze. În absența unui inhibitor de beta-lactamază (cum ar fi acidul clavulanic), bacteriile care produc aceste enzime sunt rezistente la amoxicilină. Această problemă este des întâlnită în infecțiile cu bacterii Gram-negative, dar și în bacteriile Gram-pozitive rezistente la peniciline. Utilizarea pe scară largă a antibioticelor beta-lactamice a contribuit la creșterea tulpinilor bacteriene rezistente.
• Doxiciclina, deși inițial a avut un spectru larg de activitate, a întâmpinat, de asemenea, probleme legate de rezistența bacteriană, în special la tulpini bacteriene precum Staphylococcus aureus și Streptococcus pneumoniae. Rezistența la doxiciclină apare prin mecanisme precum modificarea țintei ribozomale sau activarea pompelor de eflux, care împiedică acumularea antibioticelor în interiorul bacteriei.

5. Efecte secundare și contraindicații

• Amoxicilina este, în general, bine tolerată, dar cele mai comune efecte secundare includ tulburări gastrointestinale, cum ar fi diareea, greața și disconfortul abdominal. Reacțiile alergice sunt, de asemenea, frecvente, mai ales la persoanele alergice la peniciline, și pot varia de la erupții cutanate ușoare la reacții anafilactice severe. La unii pacienți, utilizarea îndelungată poate duce la infecții cu Clostridium difficile (cauzând colită pseudomembranoasă).
• Doxiciclina poate provoca fotosensibilitate, determinând pielea să devină mai sensibilă la lumina soarelui și să se ardă mai ușor. De asemenea, poate provoca tulburări gastrointestinale, cum ar fi greață, vărsături sau esofagită (în special dacă nu este luată cu suficientă apă). Doxiciclina este contraindicată în sarcină și la copii sub 8 ani, deoarece poate afecta dezvoltarea dinților și a oaselor, provocând decolorarea permanentă a dinților.

6. Forme de administrare și dozare

• Amoxicilina este disponibilă sub formă de comprimate, capsule, sirop și formă injectabilă. Este administrată de obicei de 2-3 ori pe zi, în funcție de tipul și severitatea infecției. Este important de menționat că amoxicilina poate fi administrată în general fără legătură cu mesele, ceea ce o face ușor de utilizat.
• Doxiciclina este de obicei administrată sub formă de comprimate sau capsule, de regulă o dată sau de două ori pe zi, în funcție de afecțiunea tratată. Se recomandă administrarea cu multă apă și să se evite poziția culcat timp de 30 de minute după administrare, pentru a preveni iritarea esofagului. Deoarece poate provoca fotosensibilitate, se recomandă evitarea expunerii excesive la soare sau utilizarea protecției solare.

7. Cost și accesibilitate

• Amoxicilina este unul dintre cele mai comune și accesibile antibiotice, fiind disponibilă în întreaga lume la un cost redus. Este utilizată frecvent în tratamentul infecțiilor comune, deoarece este relativ sigură și eficientă, mai ales atunci când este combinată cu acidul clavulanic pentru a preveni rezistența.
• Doxiciclina este, de asemenea, un antibiotic accesibil, dar utilizările sale sunt mai specializate în comparație cu amoxicilina. Este adesea preferată în tratarea infecțiilor atipice sau în cazurile în care bacteriile au dezvoltat rezistență la alte antibiotice. De asemenea, este prescrisă în anumite regiuni pentru prevenirea malariei, ceea ce îi crește cererea în anumite zone geografice.

Diferența principală dintre amoxicilină și doxiciclină constă în mecanismul de acțiune și spectrul de activitate. Amoxicilina este un antibiotic beta-lactamic care acționează prin distrugerea peretelui celular bacterian și este utilizată pe scară largă pentru tratarea infecțiilor respiratorii, urinare și cutanate. În schimb, doxiciclina, un antibiotic din clasa tetraciclinelor, inhibă sinteza proteinelor bacteriene și este eficientă împotriva unui spectru mai larg de bacterii, inclusiv organisme atipice și paraziți. Alegerea între cele două antibiotice depinde de tipul de infecție tratată, de profilul de rezistență al bacteriilor implicate și de caracteristicile individuale ale pacientului, inclusiv vârsta și sensibilitatea la anumite medicamente.