Turcii sunt un popor de origine turcică, cu rădăcini în Asia Centrală. Istoric, turcii au migrat spre vest, stabilindu-se treptat în Anatolia (actuala Turcie) și alte părți ale Orientului Mijlociu și Balcanilor. Prima menționare a turcilor ca grup etnic provine din stepele din nordul Mongoliei și Kazahstanului, iar în jurul secolului al XI-lea, prin triburile selgiucide, au început să devină un factor dominant în Orientul Apropiat. Cea mai importantă și cunoscută perioadă din istoria turcilor este Imperiul Otoman (1299-1922), care a dominat Orientul Mijlociu, Balcanii, Africa de Nord și părți din Europa Centrală timp de mai multe secole.

• Arabii, în schimb, sunt un grup etnic originar din Peninsula Arabică. Primele mențiuni despre arabi provin din regiuni precum Arabia Saudită actuală, Yemen și Levant, iar influența lor a crescut odată cu apariția Islamului în secolul al VII-lea, sub conducerea Profetului Muhammad. Odată cu răspândirea Islamului, arabii au format vastul Califat Islamic și au extins limba și cultura arabă în Orientul Mijlociu, Africa de Nord și părți din Asia Centrală și Europa.

2. Limba

• Turca este limba oficială a Turciei și este parte a familiei limbilor turcice, alături de alte limbi vorbite în Asia Centrală (kazahă, uzbecă, kirghiză etc.). Limba turcă a suferit mari transformări în secolul al XX-lea, în special în perioada Republicii Turcia (după 1923), când alfabetul arab a fost înlocuit cu cel latin, în cadrul reformelor introduse de Mustafa Kemal Atatürk pentru a moderniza și occidentaliza statul turc. Deși turca a fost influențată de arabă în timpul Imperiului Otoman, mai ales în vocabular, rămâne o limbă distinctă dintr-o altă familie lingvistică.
• Araba, pe de altă parte, face parte din familia limbilor semitice și este vorbită de peste 400 de milioane de oameni din mai multe țări din Orientul Mijlociu și Africa de Nord. Este limba sfântă a Islamului, deoarece Coranul a fost revelat în arabă, ceea ce a dus la răspândirea sa în regiunile islamizate. Deși există numeroase dialecte arabe regionale (cum ar fi araba egipteană, araba levantină, araba maghrebiană), limba literară sau araba modernă standard este folosită în mass-media, educație și religie.

3. Religia

• Turcii sunt în mare parte musulmani suniți, iar religia a jucat un rol esențial în dezvoltarea statului otoman și în expansiunea sa. Împărații otomani s-au declarat califi, adică liderii lumii musulmane, pentru a-și legitima puterea religioasă și politică. Cu toate acestea, după prăbușirea Imperiului Otoman și formarea Republicii Turcia, secularismul a devenit o politică de stat esențială sub conducerea lui Atatürk, care a introdus reforme menite să reducă influența religiei în viața politică și socială.
• Arabii, în special în Peninsula Arabică și Levant, sunt și ei majoritar musulmani suniți, însă există și comunități mari de musulmani șiiți (în special în Irak, Liban și Yemen). Islamul este un element central în identitatea culturală și politică a lumii arabe. Spre deosebire de Turcia, multe țări arabe, cum ar fi Arabia Saudită, au păstrat un sistem politic în care religia și statul sunt strâns legate.

4. Istoria politică și Imperiul Otoman

• Turcii au fost fondatorii Imperiului Otoman, care a dominat o mare parte din lumea arabă timp de secole, din secolul al XVI-lea până la prăbușirea sa în 1922. Această dominație a creat tensiuni între arabii din Imperiu și conducătorii turci, mai ales în perioada declinului otoman. Mișcările naționaliste arabe de la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului XX au fost, în mare măsură, reacții împotriva dominației otomane, culminând cu Revolta Arabă din 1916, sprijinită de britanici.
• Arabii, deși au fost cuceriți de otomani, au avut un rol esențial în răspândirea Islamului și în formarea primelor mari imperii islamice, precum Califatul Rashidun, Califatul Umayyad și Califatul Abbasid. După destrămarea Imperiului Otoman, multe state arabe și-au dobândit independența în perioada interbelică și postbelică, dar granițele și structurile lor politice au fost adesea trasate de puterile coloniale europene, ceea ce a dus la tensiuni geopolitice care persistă și astăzi.

5. Cultură și identitate națională

• Cultura turcă este o sinteză a tradițiilor turcice din Asia Centrală și a influențelor islamice și otomane. Pe măsură ce Imperiul Otoman s-a extins, cultura turcă a absorbit și elemente din Balcani, Orientul Mijlociu și Africa de Nord. După formarea Republicii Turcia, s-a pus accentul pe secularism și modernizare în stil occidental, ceea ce a condus la o identitate națională turcă distinctă de cea arabă. Cultura turcă este bogată în tradiții muzicale, culinare și artistice, care reflectă diversitatea regiunilor controlate de otomani.
• Cultura arabă este strâns legată de limba arabă și de Islam, având rădăcini în Peninsula Arabică, dar extinzându-se în toată lumea arabă. Aceasta este influențată de tradițiile tribale pre-islamice și de epoca de aur a culturii islamice (în special în timpul Califatelor Umayyad și Abbasid). Literatura arabă, poezia, arhitectura islamică și moștenirea filozofică sunt elemente centrale ale identității culturale arabe. De asemenea, fiecare țară arabă are propriile tradiții și obiceiuri, care pot varia semnificativ, de exemplu, între Maghreb (Africa de Nord) și Mashreq (Levant).

6. Diferențe geopolitice contemporane

• Turcia joacă astăzi un rol important în politica internațională, fiind o țară situată la intersecția dintre Europa și Asia, cu o influență semnificativă în Orientul Mijlociu și Balcani. După prăbușirea Imperiului Otoman, Turcia a devenit o republică seculară și a adoptat o politică de modernizare și orientare spre Occident, inclusiv prin aderarea la NATO. În ultimele decenii, sub conducerea președintelui Recep Tayyip Erdoğan, Turcia a adoptat o politică externă mai activă și a încercat să joace un rol de lider regional în lumea musulmană, dar și o politică internă care redă un rol mai important Islamului.
• Lumea arabă, în schimb, este fragmentată în numeroase state, cu diferențe economice, politice și sociale semnificative. Țări precum Arabia Saudită, Irak, Egipt sau Siria au experimentat diverse forme de guvernare, de la monarhii absolute la republici militare și sisteme autoritare. Relațiile dintre statele arabe și Turcia sunt influențate de complexitățile geopolitice din Orientul Mijlociu, inclusiv de conflicte precum războiul din Siria, rivalitățile dintre statele din Golful Persic și competiția pentru influență între statele suni și șiiți.

Deși turcii și arabii împărtășesc o parte din istoria și moștenirea islamică comună, ei sunt popoare distincte, cu origini etnice, limbi și culturi diferite. Turcii sunt de origine turcică și vorbesc limba turcă, în timp ce arabii sunt de origine semitică și vorbesc araba. Religia Islamului joacă un rol central în ambele culturi, dar s-a manifestat diferit în istoria lor. Turcia modernă a adoptat un model secular, în timp ce multe state arabe au menținut o legătură strânsă între religie și politică. Diferențele lor culturale, istorice și politice au modelat nu doar relațiile dintre aceste două popoare, ci și geopolitica contemporană a regiunii.