Sistemul imunitar este o rețea complexă și sofisticată de celule, țesuturi și organe care lucrează împreună pentru a apăra organismul împotriva agenților patogeni, cum ar fi bacteriile, virusurile, fungii și paraziții. Înțelegerea modului în care funcționează sistemul imunitar necesită explorarea componentelor sale, mecanismelor de apărare și modului în care acesta reușește să distingă între propriile celule ale corpului și invadatorii străini.

Componentele Sistemului Imunitar

1. Organe și țesuturi:
   • Măduva osoasă: Este locul unde se produc celulele sanguine, inclusiv celulele imunitare.
   • Timus: Un organ unde limfocitele T se maturizează și devin capabile să recunoască antigenii specifici.
   • Ganglionii limfatici: Aceste structuri filtrează limfa și găzduiesc celulele imunitare care pot răspunde la agenți patogeni.
   • Splină: Filtrează sângele și ajută la eliminarea celulelor sanguine vechi și a agenților patogeni.
   • Tonsilele și plăcile lui Peyer: Țesuturi limfoide asociate cu mucoasa care protejează împotriva agenților patogeni ingerati sau inhalați.
2. Celulele sistemului imunitar:
   • Limfocite:
     • Limfocitele T: Inclusiv celulele T ajutătoare (CD4+) și celulele T citotoxice (CD8+), acestea sunt esențiale în răspunsurile imune adaptive.
     • Limfocitele B: Produc anticorpi care se leagă de antigeni specifici.
   • Fagocite:
     • Macrofage: Celule mari care fagocitează și digeră agenții patogeni și resturile celulare.
     • Neutrofile: Primii respondenți la infecții bacteriene, care fagocitează agenții patogeni.
   • Celule natural killer (NK): Atacă celulele infectate viral și celulele tumorale.
3. Moleculele sistemului imunitar:
   • Anticorpi (imunoglobuline): Proteine produse de limfocitele B care se leagă specific de antigeni.
   • Citokine: Molecule semnalizatoare care reglează intensitatea și durata răspunsului imun.
   • Complement: Un set de proteine care, odată activate, pot distruge agenții patogeni direct sau pot facilita fagocitoza.

Mecanisme de apărare

1. Imunitatea înnăscută: Prima linie de apărare, prezentă de la naștere, care include bariere fizice, chimice și celulare.
   • Bariere fizice și chimice: Pielea, mucoasele, acidul gastric și enzimele din saliva și lacrimi.
   • Răspunsul inflamator: Recrutarea rapidă a fagocitelor și a altor celule imunitare la locul infecției, eliberarea de citokine și alte molecule inflamatorii.
   • Celulele natural killer (NK): Atacă celulele infectate viral și tumorale fără a necesita recunoașterea antigenelor specifice.
2. Imunitatea adaptivă: Oferă un răspuns specific și de lungă durată, bazat pe recunoașterea antigenelor specifice.
   • Limfocitele T:
     • Celulele T ajutătoare (CD4+): Secreta citokine pentru a coordona răspunsul imun.
     • Celulele T citotoxice (CD8+): Ucid celulele infectate de virusuri sau celulele tumorale.
   • Limfocitele B și anticorpii:
     • Activarea limfocitelor B: Limfocitele B recunosc antigenele specifice și se transformă în plasmocite care produc anticorpi.
     • Anticorpii: Se leagă de antigeni, neutralizând agenții patogeni sau marcându-i pentru distrugere.

Distincția între self și non-self

Sistemul imunitar trebuie să facă diferența între celulele proprii ale corpului (self) și agenții patogeni sau celulele străine (non-self). Aceasta este realizată prin:

• Selecția clonală și deleția: În timpul dezvoltării în timus și măduva osoasă, limfocitele care recunosc propriile antigene sunt eliminate.
• Moleculele MHC (Major Histocompatibility Complex): Prezintă fragmente de proteine (antigene) la suprafața celulelor. Celulele T recunosc aceste fragmente și declanșează un răspuns imun doar dacă antigenele sunt străine.

Răspunsuri imune și memorie

După expunerea la un agent patogen, sistemul imunitar generează celule de memorie care asigură un răspuns mai rapid și mai eficient la reinfecții:

• Celulele de memorie T: Persistă după eliminarea infecției și răspund rapid la o nouă expunere la același antigen.
• Celulele de memorie B: Produc anticorpi specifici și pot genera rapid plasmocite în cazul unei reinfecții.

Afecțiuni ale sistemului imunitar

1. Boli autoimune: Sistemul imunitar atacă în mod eronat propriile țesuturi (ex. lupus, artrită reumatoidă).
2. Imunodeficiențe: Deficite ale sistemului imunitar care pot fi congenitale sau dobândite (ex. SIDA, deficit imun primar).
3. Alergii: Răspunsuri imune exagerate la antigene inofensive (ex. polen, alimente).

Concluzie pentru "Cum funcționează Sistemul Imunitar"

Sistemul imunitar este esențial pentru supraviețuirea umană, oferind protecție împotriva unei varietăți de agenți patogeni. Printr-o rețea sofisticată de celule, țesuturi și molecule, acesta poate răspunde rapid și eficient la infecții, menținând totodată toleranța la propriile celule. Înțelegerea detaliată a funcționării sale permite dezvoltarea de tratamente și vaccinuri care pot preveni și combate bolile infecțioase și autoimune.