Sinapsele sunt conexiuni speciale între neuroni care permit transmiterea semnalelor nervoase de la un neuron la altul. Aceste structuri cruciale din sistemul nervos au fost descoperite în anul 1897 de către neurologul britanic Sir Charles Scott Sherrington.

Sherrington a fost primul care a observat și a descris fenomenul sinaptic în timpul cercetărilor sale asupra funcționării măduvei spinării. Deși era cunoscut faptul că semnalele nervoase sunt transmise de la un neuron la altul, modul concret prin care acest lucru se întâmplă era încă un mister. Cu ajutorul experimentelor și observațiilor sale asupra sistemului nervos al animalelor, Sherrington a putut să demonstreze faptul că există o zonă specială de contact între neuroni, cunoscută acum ca și sinapsă.

O parte foarte importantă a descoperirii lui Sherrington a fost și teoria sa asupra modului în care sinapsele funcționează. El a demonstrat că semnalele nervoase sunt transmise într-un singur sens, de la un neuron "emitență" la un neuron "receptor". Acest mecanism de funcționare al sinapselor a ajutat la explicarea multor procese complexe din sistemul nervos și a condus la descoperirea altor fenomene importante, cum ar fi inhibiția sinaptică.

Pentru contribuțiile sale majore în cercetarea sinapselor, Sherrington a primit în anul 1932 Premiul Nobel pentru medicină și fiziologie. Descoperirea lui a deschis uși către mai multe descoperiri și teorii importante în ceea ce privește sistemul nervos și modul în care acesta funcționează.

Astăzi, studiul sinapselor continuă să fie un subiect de interes major pentru neurologi și alți cercetători din domeniul neuroștiințelor. Înțelegerea funcționării acestei componente vitale a sistemului nervos poate ajuta la elucidarea multor boli și afecțiuni neurologice și poate duce la descoperirea unor noi tratamente și terapii.