Forma corectă este "bună-cuviință" (cu cratimă). Iată mai multe informații despre aceste două variante:
Bună-cuviință (cu cratimă) este forma corectă și folosită în limba română. Aceasta este o expresie care indică politețea, respectul și bunele maniere în interacțiunile sociale. Cu cratimă, cele două cuvinte sunt legate pentru a forma o expresie unitară, care descrie comportamentul civilizat și respectuos. Exemplu: "El se comportă mereu cu bună-cuviință în compania altora."
Bunăcuviință (fără cratimă) nu este o formă corectă în limba română. Eliminarea cratimei "-" face cuvântul incorect din punct de vedere ortografic și schimbă sensul. Este important să se folosească forma corectă "bună-cuviință" pentru a exprima ideea de respect și politețe în relațiile sociale.
În concluzie, forma corectă este "bună-cuviință," cu cratimă, care se utilizează pentru a descrie politețea, respectul și bunele maniere în interacțiunile sociale, în timp ce "bunăcuviință" (fără cratimă) nu este corectă și nu este utilizată în limba română standard.