A brusca ≠ a menaja
BRUSCÁRE s. 1. (pop. şi fam.) bruftuire, bruftuluire, (fig.) repezire. (~ cuiva cu un limbaj violent.) 2. v. maltratare.
BRUSCÁ vb. 1. (pop. şi fam.) a bruftui, a bruftului, (fig.) a repezi. (El ţi-a vorbit frumos şi tu l-ai ~.) 2. v. maltrata.
