Ai observat pete albe pe piele și nu știi ce înseamnă? Vitiligo ridică multe semne de întrebare, iar incertitudinea poate crea un disconfort real, mai ales dacă se produce o schimbare vizibilă. Află ce presupune diagnosticul, de ce apare, cum poate fi recunoscută și gestionată această afecțiune medicală.

1. Ce este vitiligo?

Vitiligo se numără printre afecțiunile cutanate autoimune cele mai frecvente, caracterizată de apariția unor zone depigmentate pe piele, adică pete albe. Aceste zone se observă ușor fiind perfect delimitate de pielea sănătoasă. Cauza principală constă în atacul sistemului imunitar asupra celulelor producătoare de pigment (melanocite).

2. Cum recunoști vitiligo? Semne și simptome

Vitiligo devine vizibil când pe piele apar pete albe care nu provoacă durere sau mâncărimi. Aceste pete apar frecvent pe față, mâini, picioare sau în jurul gurii și nasului. Pe scalp sau sprâncene, firele de păr se pot decolora rapid (leucotrichie).

3. Cum se clasifică vitiligo? Tipuri și distribuție

Vitiligo nu se manifestă la fel pentru toți pacienții. Această boală autoimună prezintă două tipuri principale:

• Vitiligo segmentar – afectează doar o parte a corpului, de obicei unilateral, și debutează mai ales la copii. Poate apărea, de exemplu, sub formă de pată pe o singură obraz.
• Vitiligo non-segmentar – întâlnit cel mai frecvent, cu pete distribuite simetric, aparând simultan pe ambele mâini sau genunchi.

Mai există și alte forme, cum ar fi vitiligo focal, unde petele sunt izolate și nu urmează tipare clare, sau vitiligo generalizat, cu leziuni extinse pe corp. Forma și extinderea afectării influențează deciziile de tratament. Pentru a stabili tipul bolii, consultă un medic dermatolog.

4. Care sunt cauzele și factorii de risc pentru vitiligo?

Specialiștii consideră că vitiligo apare din cauza unei reacții autoimune, când organismul atacă propriile melanocite. Afecțiunea poate fi izolată sau asociată altor probleme autoimune (de exemplu tiroidita sau diabetul).

Factorii care pot declanșa vitiligo includ:

• Predispoziția genetică: istoric familial cu vitiligo sau alte boli autoimune.
• Stresul intens: perioadele tensionate pot precede apariția petelor.
• Leziuni pe piele: tăieturi, arsuri sau traumatisme locale.
• Expunerea la substanțe iritante sau la soare fără protecție.

5. Impactul emoțional și social

Chiar dacă vitiligo nu creează disconfort fizic și nu este o afecțiune contagioasă, efectul psiho-emoțional poate fi intens. Adolescenții și copiii simt mai acut presiunea socială și schimbările legate de aspectul fizic. Mulți evită activități de grup, în special cele care implică expunerea pielii (piscină, sporturi).

6. Cum se stabilește diagnosticul?

Consultul dermatologic reprezintă primul pas. Medicul evaluează petele prin inspecție directă și discută istoricul tău medical. Uneori folosește lampa Wood, care pune în evidență zonele depigmentate sub lumină ultravioletă. Analizele de sânge pot completa evaluarea pentru detectarea eventualei asocieri cu alte boli autoimune.

7. Opțiuni de tratament: ce soluții există?

Obiectivul principal al tratamentului este să stopeze extinderea leziunilor și, acolo unde e posibil, să redea culoarea pielii afectate. Tratamentul diferă de la persoană la persoană, în funcție de numărul și localizarea petelor. Medicul dermatolog stabilește schema potrivită, monitorizează evoluția și ajustează terapia după caz.

Exemple de opțiuni terapeutice:

• Tratamente locale: creme sau unguente aplicate direct pe pete (corticosteroizi, inhibitori de calcineurină). Acestea sunt utile în formele ușoare sau cu localizare restrânsă. Aplicarea greșită sau pe termen lung poate provoca reacții adverse, precum subțierea pielii ori apariția roșeții.
• Fototerapie cu UVB: presupune expunerea controlată la raze ultraviolete sub supravegherea medicului. Rezultatele apar treptat, iar unele persoane pot observa repigmentarea după câteva luni de tratament. Un copil cu vitiligo extins pe brațe și picioare poate beneficia de acest tip de terapie, cu monitorizare atentă pentru a preveni complicațiile - exemplu: arsuri cutanate.
• Medicamente sistemice: recomandate doar dacă boala evoluează rapid, iar zonele depigmentate se extind într-un ritm alert. Aceste medicamente pot afecta întregul organism, de aceea necesită evaluare atentă din partea medicului.
• Proceduri estetice: unele persoane apelează la produse de machiaj special concepute pentru camuflarea petelor sau la micropigmentare medicală, mai ales pe zonele expuse (față, mâini).
• Protecție solară: evită arsurile aplicând zilnic cremă cu SPF 50 sau mai mare pe zonele neprotejate de pigment. Pielea depigmentată se arde repede și e expusă riscului de cancer cutanat dacă nu e protejată.

Nu există garanții privind gradul de repigmentare și niciun tratament nu funcționează identic la toți pacienții. Supraveghează orice modificare și consultă-ți dermatologul periodic.

8. Măsuri de prevenție și îngrijire zilnică

Anumite obiceiuri te ajută să reduci riscul extinderii petelor:

1. Redu stresul: sport, meditație, pauze regulate, ieșiri în natură sau orice activitate care te relaxează.
2. Evită rănile sau zgârieturile – mai ales dacă ai constatat deja zone depigmentate, tratează cu grijă pielea.
3. Folosește loțiuni cu protecție solară ridicată în fiecare zi, mai ales când petreci multe ore în aer liber.
4. Hidratează pielea. Adaptează rutina de îngrijire, evitând produsele agresive, parfumate sau iritante.
5. Monitorizează situația: fotografiază periodic petele pentru a observa dacă apar modificări rapide sau noi leziuni.

Măsurile de prevenție nu împiedică mereu progresul bolii, dar scad riscul de complicații. O rutină adaptată te ajută să previi arsurile, infecțiile locale și să gestionezi mai bine impactul vizual.

Acest material oferă informații cu scop educațional și nu înlocuiește consultația unui medic. Oricând observi modificări ale pielii sau ai orice întrebare despre sănătatea ta, adresează-te unui specialist.