VĂITÁT s. boceală, bocire, bocit, căinare, jelire, jelit, jeluire, lamentare, lamentaţie, plângere, plâns, tânguială, tânguire, tânguit, văitare, văită-tură, (pop., fam. şi peior.) văicăreală, (pop.) jeluială, (înv. şi reg.) olălăire, (reg.) văierare, văierat, (înv.) obidire, olecăire. (Lasă ~ul!)
VĂITÁ vb. 1. a se boci, a se căina, a (se) jeli, a (se) jelui, a se lamenta, a se plânge, a se tângui, a se văicări, (pop.) a se aoli, a se mişeli, (înv. şi reg.) a se olălăi, a se olecăi, (reg.) a se plângătui, a se scârbi, a se văiera, a se văina, a se vălăcăi, (Transilv.) a (se) cânta, a (se) dăuli, (Mold. şi Bucov.) a se frăsui, (înv.) a se glăsi, a se glăsui. (S-a ~ toată ziua.) 2. v. geme.
