UNDUÍT adj. v. armonios, melodic, melodios, muzical, sonor, unduios.
UNDUÍ vb. 1. a (se) învălura, a (se) ondula. (Vântul ~ luciul apei.) 2. a (se) cuta, a (se) încreţi, a tremura, (glumeţ) a (se) zbârli. (Suprafaţa apei se ~ de vânt.) 3. (fig.) a râura. (Părul îi ~.)