A spera ≠ a dispera
A spera ≠ a deznădăjdui
SPERÁRE s. v. nădejde, speranţă.
SPERÁ vb. 1. a crede, a nădăjdui, (înv. şi reg.) a se nădăi. (~ că îşi va realiza visul.) 2. a nădăjdui, (înv.) a upovăi. (~ în zile tot mai senine.) 3. a (se) aştepta, a nădăjdui, (înv. şi reg.) a se nădăi. (Să nu ~ nimic de la el.)