Sărac ≠ avut, bogat, mănos, opulent
A sărăci ≠ a (se) îmbogăţi
SĂRĂCÍ vb. v. căina, compătimi, deplânge, plânge.
SĂRĂCÍ vb. 1. a calici, a (se) ruina, a scăpăta, (înv. şi reg.) a sărmăni, (înv.) a meseri, a mişeli, a (se) mofluzi, a (se) stinge, (fam.) a (se) decava, (fig.) a (se) toca, a (se) usca. (A ~ de tot, nu mai are nimic.) 2. v. pauperiza.
SĂRÁC s. v. cerşetor, milog.
SĂRÁC adj., s. v. orfan, văduv.
SĂRÁC adj., s. 1. adj., s. calic, necăjit, nevoiaş, oropsit, sărman, (livr.) mizer, (rar) mofluz, (înv. şi pop.) neajuns, neavut, pirpiriu, (pop. şi fam.) nepricopsit, (pop.) sărăcan, (înv. şi reg.) mişel, slăbănog, (reg.) misăricios, oarfăn, obielos, pământit, (Ban.) bedaş, (înv.) measer, neputernic, neputincios, siromah, (fam., fig. şi depr.) păduchios. (E un biet om ~ care trebuie ajutat.) 2. adj. v. biet. 3. adj. v. sărăcăcios. 4. adj. modest, sărăcăcios, simplu. ( O nuntă ~.) 5. adj. v. sterp. 6. adj. v. insuficient. 7. adj. redus. (Are un vocabular ~.) 8. adj. v. slab. 9. adj. v. comun.
