Aplecare ≠ dezdoire
A se apleca ≠ a se dezdoi
A apleca ≠ a dezdoi, a (se) îndrepta
APLECÁRE s. I. 1. culcare, culcat, curbare, încli-nare, încovoiere, îndoire, plecare. (~ crengilor încărcate de rod.) 2. v. povârnire. 3. v. strâmbare. II. 1. v. aptitudine. 2. v. simţ. 3. v. tendinţă.
APLECÁ vb. v. alăpta.
APLECÁ vb. I. 1. a atârna, a cădea, a (se) coborî, a (se) culca, a (se) curba, a (se) înclina, a (se) încovoia, a (se) îndoi, a (se) lăsa, a (se) pleca, (înv. şi pop.) a (se) povedi, (reg.) a (se) poligni, (înv.) a (se) închina. (Crengile se ~ de rod.) 2. v. povârni. 3. v. strâmba. II. (Mold., Bucov., Transilv. şi Ban.) a i se ciumurlui. (A mâncat ceva şi i s-a ~.)
