ABSOLVÍRE s. 1. absolvenţă, isprăvire, terminare. (~ unei şcoli.) 2. cruţare, iertare, scutire. (~ de o obligaţie.)
ABSOLVÍ vb. 1. a isprăvi, a sfârşi, a termina. (A ~ liceul.) 2. a cruţa, a ierta, a scuti, (înv.) a milui, a pardona, a slobozi. (A ~ de o pedeapsă.)
