Basmul „Fata babei și fata moșneagului”, scris de Ion Creangă, este o poveste populară despre răsplata binelui și pedepsirea răului, ilustrând contrastul dintre două personaje opuse: fata harnică și modestă a moșneagului și fata leneșă și răsfățată a babei.
Moșneagul avea o fată harnică, bună la suflet și ascultătoare. După moartea mamei sale, moșneagul s-a recăsătorit cu o babă rea, care avea și ea o fată leneșă și obraznică. Baba își favoriza propria fiică și o trata pe fata moșneagului cu asprime.
Într-o zi, fata moșneagului pleacă de acasă, neputând suporta nedreptatea. Pe drum, se poartă frumos cu toți cei pe care îi întâlnește, ajutând un cuptor să-și coacă pâinea, o fântână să-și curețe apa și un păr să-și scuture roadele. În cele din urmă, ajunge la o casă unde trăia o bătrână, care era Sfânta Duminică. Fata moșneagului o slujește cu credință și hărnicie, fiind răsplătită la plecare cu o ladă plină de aur.
Aflând de norocul fetei moșneagului, baba își trimite și fata la drum, sperând să obțină același dar. Însă aceasta, fiind leneșă și răutăcioasă, refuză să ajute pe oricine întâlnește. Ajungând la Sfânta Duminică, se comportă obraznic și neascultător, motiv pentru care, la plecare, primește o ladă plină de șerpi și balauri.
Revenită acasă, fata moșneagului trăiește fericită, în timp ce baba și fiica sa primesc pedeapsa binemeritată pentru lene și răutate.
👉 Concluzie: Basmul transmite o lecție valoroasă despre importanța muncii, respectului și generozității, arătând că binele este întotdeauna răsplătit, iar răul este pedepsit. 📖
