Povestirea „Bunica” de Barbu Ștefănescu Delavrancea este o evocare emoționantă a copilăriei și a dragostei pentru bunica, o figură plină de înțelepciune și blândețe.
📌 Rezumatul acțiunii:
🔹 Amintirile copilăriei
Naratorul își amintește cu nostalgie de vremea copilăriei, petrecută alături de bunica sa. Aceasta era o femeie blândă, cu părul alb și ochii calzi, care îi spunea povești și îl învăța despre viață.
🔹 Atmosfera de la țară
Casa bunicii era un loc plin de liniște, unde natura și tradițiile se îmbinau armonios. În serile lungi de iarnă, bunica îi spunea povești fascinante, iar în zilele de vară, copilul alerga prin grădina plină de flori și pomi fructiferi.
🔹 Învățăturile bunicii
Bunica nu era doar o povestitoare minunată, ci și o femeie înțeleaptă, care îi insufla nepotului respect pentru oameni, muncă și credință. Ea era mereu prezentă, gata să aline orice supărare cu o vorbă caldă.
🔹 Îmbătrânirea și moartea bunicii
Timpul trece, iar bunica îmbătrânește și se stinge, lăsând în urmă amintiri de neuitat. Nepotul simte un dor profund și o tristețe imensă, dar în sufletul său rămâne iubirea și înțelepciunea primită de la ea.
📌 Tema și mesajul poveștii:
„Bunica” este o povestire emoționantă despre timpul care trece, legătura puternică dintre generații și dorul de copilărie, aducând un omagiu figurii materne și bunicilor din viața fiecăruia.
