Legenda spune că Roma a fost întemeiată în anul 753 î.Hr. de către frații gemeni Romulus și Remus.
Conform mitului, cei doi erau fiii zeului Marte și ai unei preotese numite Rhea Silvia, descendentă a regelui troian Eneas. După nașterea lor, unchiul lor, regele Amulius, a poruncit să fie aruncați în râul Tiber, de teama că îi vor lua tronul.
Însă gemenii au fost salvați de o lupoaică, care i-a alăptat într-o peșteră. Mai târziu, un păstor pe nume Faustulus i-a găsit și i-a crescut ca pe propriii săi copii.
Ajunși la maturitate, Romulus și Remus l-au detronat pe Amulius și au hotărât să întemeieze un oraș pe malul râului Tiber. Cei doi frați s-au certat însă pe locul exact al noii cetăți. În timpul disputei, Romulus l-a ucis pe Remus și a devenit primul rege al Romei, numind orașul după numele său.
Legenda întemeierii Romei simbolizează originea divină și măreața soartă a poporului roman. Deși este un mit, el a fost folosit pentru a justifica puterea și destinul Romei ca mare imperiu.