Definiție și ce înseamnă burfuire

1. [MDA2] burfui vt [At: DAMÉ, T. / Pzi: ~uiesc / E: ns cf borhăi, borfăi] (Reg) A face prima prașilă a porumbului.

2. [DLRM] BURFUI, burfuiesc, vb. IV Tranz. (Reg.) A prăși porumbul pentru prima oară.

3. [DOOM 3] burfui (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. burfuiesc, 3 sg. burfuiește, imperf. 1 burfuiam; conj. prez. 1 sg. să burfuiesc, 3 să burfuiască

4. [DOOM 2] burfui (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. burfuiesc, imperf. 3 sg. burfuia; conj. prez. 3 să burfuiască

Sursă: DEX online sub licență GNU GPL

Alte articole interesante...

1. [DEX '09] TĂBÂRCĂ, tăbârce, s. f. (Reg.) 1. Par cu care se ridică greutăți; […]
1. [MDA2] tăbeică sf [At: PAMFILE, I. C. 285 / V: (reg) ~băi-, ~bâi~, ~bui~, […]
1. [DEX '09] TĂBÂLTOC, (1) tăbâltoace, s. n., (2) tăbâltoci, s. m. (Reg.) 1. S. […]
1. [MDA2] tăbârcea sf [At: TDRG / V: (reg) ~lă / Pl: ~ele / E: […]
1. [DEX '09] TĂBÂRCI, tăbârcesc, vb. IV. (Reg.) 1. Tranz. A purta (sau a ridica) […]
1. [DEX '09] TĂBÂRCĂ, tăbârce, s. f. (Reg.) 1. Par cu care se ridică greutăți; […]
1. [DEX '09] TĂBĂCAR, tăbăcari, s. m. Muncitor specialist în tăbăcitul pieilor; tabac2, timar, argăsitor. […]
1. [DEX '09] TĂBĂCEALĂ, tăbăceli, s. f. Tăbăcire. – Tăbăci + suf. -eală. 2. [MDA2] […]
Copyright 2026 © Explicativ.ro