1. [DEX '09] TĂBĂCEALĂ, tăbăceli, s. f. Tăbăcire. – Tăbăci + suf. -eală.
2. [MDA2] tăbăceală sf [At: POLIZU / Pl: ~eli / E: tăbăci1 + -eală] 1 (Ccr) Tăbăcire. 2 (Îvp; îe) A da (pe cineva) prin ~ A da cuiva o bătaie zdravănă.
3. [DLRLC] TĂBĂCEALĂ, tabăceli, s. f. Argăseală.
4. [DLRM] TĂBĂCEALĂ, tăbăceli, s. f. Argăseală. – Tăbăci + suf. -eală.
5. [Șăineanu, ed. VI] tăbăceală f. acțiunea de a tăbăci și rezultatul acestei acțiuni.
6. [Scriban] tăbăceálă f., pl. elĭ. Acțiunea de a tăbăci. Substanța cu care se tăbăcește (argăseală, dubeală).
7. [DOOM 3] tăbăceală s. f., g.-d. art. tăbăcelii; pl. tăbăceli
8. [DOOM 2] tăbăceală s. f., g.-d. art. tăbăcelii; pl. tăbăceli
9. [MDO] tăbăceală
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL