1. [DEX '09] TĂBÂLTOC, (1) tăbâltoace, s. n., (2) tăbâltoci, s. m. (Reg.) 1. S. n. Săculeț. 2. S. m. Om scund și îndesat. [Var.: tăbultoc s. m.] – Cf. ucr. taboleć.
2. [DEX '98] TĂBÂLTOC, (1) tăbâltoace, s. n., (2) tăbâltoci, s. m. 1. S. n. (Reg.) Săculeț. 2. S. m. Om scund și îndesat. [Var.: tăbultoc s. m.] – Cf. ucr. taboleć.
3. [DEX '09] TĂBULTOC s. m. v. tăbâltoc.
4. [DLRLC] TĂBÎLTOC, tăbîltoace, s. n. (Mold.) Sac mic (care se umple numai pe jumătate pentru a putea fi cărat în spinare). Mușteriii mei cu tăbîltoacele, cinstiților drumeți, se adună mai pe sară. SADOVEANU, N. P. 141. – Variantă: tăbultoc (SADOVEANU, F. J. 434) s. n.
5. [DLRLC] TĂBULTOC1 s. n. v. tăbîltoc.
6. [DLRM] TĂBÎLTOC, tăbîltoace, s. n. (Reg.) Săculeț. – Comp. ucr. tobolec.
7. [Scriban] tăbîltóc, V. tăbultoc.
8. [Scriban] tăbultóc n., pl. oace (dim. d. tăbol, format într’o limbă slavă din care a fost luat). Est. Tăbuĭeț. – Și tăbîltoc, tobîltoc, tobultoc și tomultoc. În Neam. Rom. Pop. 6, 716: tăbăltuc (tăgîrță).
9. [DOOM 3] tăbâltoc1 (om scund și îndesat) (reg.) s. m., pl. tăbâltoci
10. [DOOM 3] tăbâltoc2 (săculeț) (reg.) s. n., pl. tăbâltoace
11. [DOOM 2] tăbâltoc1 (om scund și îndesat) (reg.) s. m., pl. tăbâltoci
12. [DOOM 2] tăbâltoc2 (săculeț) (reg.) s. n., pl. tăbâltoace
13. [Argou] tăbâltoc, tăbâltoci s. m. (reg.) om scund și îndesat
14. [DAR] tăbâltoc adj. m. (reg.; fig.) scurt și gros.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL