1. [DEX '09] TĂBÂRCI, tăbârcesc, vb. IV. (Reg.) 1. Tranz. A purta (sau a ridica) o greutate în brațe, în mâini sau în spinare; a târî după sine ceva greu. 2. Refl. A se cățăra cu greutate, a se opinti (spre a se urca). ♦ A umbla greu (din cauza unei sarcini pe care o poartă); a se târî. – Din tăbârcă.
2. [MDA2] tăbârci1 [At: CREANGĂ, P. 176 / V: (reg) ~băr~, ~pâr~ / Pzi: ~rcesc / E: tăbârcă1] 1 vt (Mol) A ridica ceva cu multă greutate Si: (reg) a opinti. 2 vt (Mol) A duce o greutate (în brațe, în mâini sau în spate). 3 vt (Mol) A răsturna o greutate. 4 vt (Mol) A târî după sine ceva greu. 5 vr (Reg) A umbla greu (din cauza unei unei poveri). 6 vr (Reg) A se cățăra cu greutate. 7 vr (Mun) A se cocoșa (de bătrânețe).
3. [DEX '98] TĂBÂRCI, tăbârcesc, vb. IV. (Reg.) 1. Tranz. A purta (sau a ridica) o greutate în brațe, în mâini sau în spinare; a târî după sine ceva greu. 2. Refl. A se cățăra cu greutate, a se opinti (spre a se urca). ♦ A umbla greu ( din cauza unei sarcini pe care o poartă), a se târî. – Din tăbârcă.
4. [DEX '09] TĂBÂRCĂ, tăbârce, s. f. (Reg.) 1. Par cu care se ridică greutăți; drug. 2. Sarcină, greutate. [Pl. și: tăbârci] – Et. nec.
5. [MDA2] tăbărci v vz tăbârci
6. [MDA2] tăbârcă1 sf [At: DDRF / V: (reg) ~boar~ / Pl: ~rce, ~rci / E: ns cf tărbacă] (Mol) 1 Par cu care se ridică greutăți Si: pârghie. 2 Greutate (1).
7. [MDA2] tăbârcă2 sf [At: LEXIC REG. II, 122 / Pl: ~rci / E: ns cf tăbeică] (Buc) Sac mic de pânză cu o capacitate de circa 20-25 kg.
8. [MDA2] tăboarcă sf vz tăbârcă1
9. [MDA2] topârci v vz tăbârci1
10. [DEX '98] TĂBÂRCĂ, tăbârce, s. f. (Reg.) 1. Par cu care se ridică greutăți; drug. 2. Sarcină, greutate. [Pl. și: tăbârci] – Et. nec.
11. [DLRLC] TĂBÎRCĂ, tăbîrce și tăbîrci, s. f. (Mold.) 1. Par cu care se ridică greutăți; drug. 2. Sarcină, greutate.
12. [DLRLC] TĂBÎRCI, tăbîrcesc, vb. IV. (Mold.) 1. Tranz. A duce, a purta o greutate în brațe, în mîini sau în spinare; a tîrî după sine ceva greu. Un moșneag... călca pe urmă-i, abia tăbîrcind un geamantan jerpelit. C. PETRESCU, O. P. I 66. Gîfîind din greu, au tăbîrcit sacii plini, coborîndu-i în barcă. BART, E. 332. Femeia lui Ipate și cu argatul tătîne-său tăbîrcesc sacul cum pot, îl pun într-o căsoaie pe cuptori după horn. CREANGĂ, P. 176. 2. Refl. A se cățăra cu greutate, a se opinti (să se urce). Tătuca bătrîn s-o suit pe umerile lui Vasîli... și, după ce s-o mai tăbîrcit cît s-o mai tăbîrcit, o agiuns pe gard deasupra. ȘEZ. VIII 56. ♦ A merge cu greu (din cauza unei sarcini pe care o porți); a se tîrî. Moșneagul se tăbîrci după el pe sub masă, pe sub pat, prin unghere. I. CR. III 242. Văzură pe Vlad tăbîrcindu-se cu ușile în spate. ȘEZ. V 133.
13. [Scriban] tăbîrcă f., pl. ĭ (d. tăbîrcesc). Est. Fam. Sarcină pe care o ducĭ cu greŭ: se îndoise de așa tăbîrcă.
14. [Scriban] tăbîrcésc v. tr. (cp. cu tărbăcesc orĭ cu topîrcesc, formă maĭ rară, d. ung. toporcsolni, a tropoi, a călca greŭ, toporcolni, a merge tîrînd ceva. V. pobîrcesc). Est. Fam. Reușesc să rîdic și duc cu greŭ: de abea am tăbîrcit sacu. V. refl. Duc cu greŭ: se tăbîrcea cu sacu’n spate. Ajung sforțîndu-mă: s’a tăbîrcit și a ajuns sus pe zaplaz. Mă trudesc c’un lucru.
15. [Scriban] topîrcésc, V. tăbîrcesc.
16. [DOOM 3] tăbârci (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. tăbârcesc, 3 sg. tăbârcește, imperf. 1 tăbârceam; conj. prez. 1 sg. să tăbârcesc, 3 să tăbârcească
17. [DOOM 2] tăbârci (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. tăbârcesc, imperf. 3 sg. tăbârcea; conj. prez. 3 să tăbârcească
18. [DOOM 3] tăbârcă (reg.) s. f., g.-d. art. tăbârcii; pl. tăbârci
19. [DOOM 2] tăbârcă (reg.) s. f., g.-d. art. tăbârcii; pl. tăbârci
20. [Onomastic] TĂBÎRCI vb. 1. Tăbîrcă (Bîr I); Tăbărcă, Marin (P Bor 27); – Costea, 1842 (Acte Sc). 2. Cf. Taburcă, I., preot (Sur II).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL