1. [MDA2] tăbeică sf [At: PAMFILE, I. C. 285 / V: (reg) ~băi-, ~bâi~, ~bui~, teb~ / Pl: ~ici / E: ucr табівка] (Reg) 1-2 Trăistuță (1-2). 3 Ființă (mai ales copil sau vițel) cu burta mare.
2. [Scriban] tăbéĭcă și tăbîĭcă, V. tăbol.
3. [MDA2] tăbăică sf vz tăbeică
4. [MDA2] tăbâică sf vz tăbeică
5. [MDA2] tăbuică sf vz tăbeică
6. [MDA2] tebeică sf vz tăbeică
7. [Scriban] tăból m., pl. lĭ, ca și țuhalĭ (pol. tobola, săculeț, traĭstă. V. tăbuĭeț). Nord. Sac maĭ scund (la moară). Conținutu acestuĭ sac. – Și tăboalcă, f., pl. oalce și olcĭ (ca scatoalcă), și tăbéĭcă, tebéĭcă (Ml.) și tăbîĭcă (Fc.), pl. cĭ, care înseamnă și „copil orĭ vițel pîntecos”.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL