Radiatiile alfa au fost descoperite de fizicianul englez Ernest Rutherford in anul 1899.

La vremea respectiva, Rutherford realiza experimente cu radiatii emise de elemente radioactive, caz in care a observat ca una dintre aceste radiatii prezenta o putere de penetrare mai mica decat celelalte si emitea particule cu sarcini pozitive.

Acesta a denumit aceasta forma de radiatie "alfa", de la prima litera a alfabetului grec, iar ulterior a continuat cercetarile asupra acesteia, alaturi de studentul sau Hans Geiger si fizicianul Ernest Marsden.

In anul 1909, Rutherford si colaboratorii sai au pus bazele cunostintelor despre structura atomica, descoperind ca atomul are un nucleu central incarcat pozitiv, in jurul caruia graviteaza electronii cu sarcina negativa. De asemenea, au demonstrat faptul ca radiatiile alfa sunt de fapt particule alfa, care rezulta din dezintegrarea atomilor de radon.

Descoperirea radiatiilor alfa de catre Rutherford a avut un impact major in dezvoltarea cunoasterii despre structura atomica si a deschis drumul catre noi tehnologii, precum radiologia si radioterapia.