Bomba atomică a fost descoperită pentru prima dată în anul 1945 de către un grup de oameni de știință din cadrul proiectului Manhattan, desfășurat în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Acest grup a fost condus de fizicianul american J. Robert Oppenheimer și a inclus și alți cercetători importanți precum Enrico Fermi, Leo Szilard și Edward Teller.
În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, Germania nazistă lucra deja la dezvoltarea unei bombe atomice, dar proiectul lor nu a avansat suficient de mult. Statele Unite ale Americii au decis să inițieze propriul proiect pentru a produce o armă atomică înainte ca Germania să o facă. Acest proiect a fost cunoscut sub numele de "Manhattan Project" și a fost cel mai bine păstrat secret al războiului. Scopul acestui proiect era de a dezvolta o bombă atomică cât mai rapid posibil.
În final, după ani de cercetare și teste, în iulie 1945, primul test atomic a avut loc în New Mexico și s-a dovedit a fi un succes. Acest test a fost numit "Trinity" și a fost o demonstrație a puterii și destructivității armei atomice. Apoi, în august 1945, Statele Unite au folosit două bombe atomice în atacurile asupra orașelor Hiroshima și Nagasaki din Japonia, care au dus la capitularea Japoniei și la încheierea celui de-al Doilea Război Mondial.
Descoperirea bombei atomice a fost un moment important în istorie și a avut un impact major asupra lumii. Această descoperire a dus la o revoluție în tehnologia nucleară și a marcat începutul erei nucleare. Datorită acestui fapt, Statele Unite au devenit prima țară care a folosit o armă nucleară într-un conflict, iar de atunci lumea s-a schimbat iremediabil.
În concluzie, descoperirea primei bombe atomice a fost realizată de către un grup de oameni de știință din cadrul proiectului Manhattan, în anul 1945. Această descoperire a reprezentat un moment crucial în istorie, având un impact semnificativ asupra lumii și marcând începutul erei nucleare în care trăim și în prezent.