Descoperirea legilor de compoziție din artă este un subiect controversat și încă neclar. Există numeroase perspective asupra acestui subiect, iar în urmă eforturilor unor mari artiști și cercetători ai artei, căutați să ajungă la o concluzie stabilă.
Unii cred că legile de compoziție au fost descoperite de artiști în mod intuitiv, prin experimentare și practică. Alții susțin că acestea au fost definite și stabilite de către teoreticieni și critici de artă.
Printre numele cele mai întâlnite în legătură cu descoperirea legilor de compoziție se numără Leonardo da Vinci, care a studiat proporțiile ideale ale corpului uman și a folosit aceste cunoștințe în operele sale. Alți mari artiști precum Albrecht Dürer și Johannes Vermeer au făcut cercetări amănunțite în domeniul compoziției și au dezvoltat principii estetice care au influențat într-o mare măsură arta europeană.
În secolul al XIX-lea, artistul și teoreticianul Johann Wolfgang von Goethe a fost unul dintre primii care a încercat să formuleze legile de compoziție într-o manieră sistematică și teoretică. El a analizat modul în care există armonie între culorile și formele folosite într-un tablou și cum acestea afectează percepția vizuală a unei persoane.
Un alt nume important în domeniul legilor de compoziție este Paul Cézanne, care a fost unul dintre primii artiști care a abandonat tradiția clasică și a experimentat cu compoziția neregulată și geometria în operele sale.
Mai târziu, în secolul al XX-lea, artistul rus Wassily Kandinsky a contribuit semnificativ la dezvoltarea unor principii și legi de compoziție mai abstracte, prin intermediul curentului artistic cunoscut sub numele de expresionism abstract.
Așadar, putem concluziona că legile de compoziție nu au un singur descoperitor sau inventator, ci sunt rezultatul unui efort colectiv al multor artiști și teoreticieni ai artei, de-a lungul istoriei. Acestea sunt în continuă evoluție, fiind influențate de curentele artistice și de percepția și viziunea fiecărui artist.
