Care este diferența dintre broasca țestoasă de apă și cea de uscat?

Diferența dintre broasca țestoasă de apă și broasca țestoasă de uscat constă în habitat, anatomie, dietă și comportament, fiecare fiind adaptată la mediul în care trăiește. Ambele fac parte din ordinul Testudines, dar au evoluat pentru a trăi în medii foarte diferite: broasca țestoasă de apă este adaptată pentru viața acvatică sau semiacvatică, în timp ce broasca țestoasă de uscat trăiește în medii terestre și este adaptată să se deplaseze și să se hrănească în afara apei.

1. Habitatul și stilul de viață

Broasca țestoasă de apă

Broaștele țestoase de apă sunt adaptate pentru a trăi în medii acvatice sau semiacvatice, cum ar fi râuri, lacuri, mlaștini, iazuri și chiar în apele marine. Majoritatea timpului îl petrec în apă, dar unele specii se urcă pe uscat pentru a se încălzi la soare (basking) sau pentru a depune ouă.

1. Mediul de viață: Broasca țestoasă de apă trăiește fie în apă dulce, fie în apă sărată, în funcție de specie. În cazul broaștelor țestoase marine, acestea își petrec aproape întreaga viață în oceane, venind pe uscat doar pentru a depune ouă.
2. Comportament acvatic: Ele sunt înotătoare excelente, având membrele adaptate pentru a se deplasa eficient prin apă. Broaștele țestoase de apă sunt cunoscute pentru capacitatea de a rămâne sub apă pentru perioade lungi de timp, fiind capabile să își încetinească metabolismul și să își rețină respirația.
3. Ciclul de viață: Chiar dacă își petrec majoritatea vieții în apă, multe specii de broaște țestoase de apă trebuie să iasă pe uscat pentru a depune ouă, de obicei în gropi săpate în nisip sau sol moale, aproape de apă.

Broasca țestoasă de uscat

Broaștele țestoase de uscat trăiesc aproape exclusiv în medii terestre, cum ar fi pădurile, câmpiile și deșerturile. Ele sunt bine adaptate pentru viața pe sol, unde se hrănesc, își caută adăpost și își desfășoară întreaga existență.

1. Mediul de viață: Broasca țestoasă de uscat trăiește pe uscat, preferând climatele calde și uscate. Unele specii, cum ar fi broaștele țestoase de deșert, pot supraviețui în condiții extreme de secetă.
2. Comportament terestru: Ele sunt mai lente decât broaștele țestoase de apă și au un mod de deplasare adaptat la sol. Membrele lor sunt mai robuste și au gheare mai puternice, adaptate pentru săpat și deplasare pe terenuri aspre.
3. Ciclul de viață: Broaștele țestoase de uscat își petrec întreaga viață pe uscat, inclusiv perioada de depunere a ouălor. Deși pot intra ocazional în apă pentru a bea sau a se răcori, ele nu sunt adaptate pentru înot.

2. Anatomia și adaptările fizice

Broasca țestoasă de apă

Broaștele țestoase de apă au o anatomie adaptată la viața acvatică, ceea ce le face niște înotătoare eficiente. Ele au o carapace mai hidrodinamică, membre adaptate pentru înot și o serie de alte caracteristici care le permit să trăiască în apă.

1. Carapacea: Carapacea broaștei țestoase de apă este mai plată și mai aerodinamică, ceea ce reduce rezistența la înaintare în apă. Aceasta permite o mișcare mai rapidă și mai eficientă în mediul acvatic.
2. Membrele: Membrele broaștelor țestoase de apă sunt palmate (au membrane între degete) sau transformate în înotătoare, cum este cazul broaștelor țestoase marine. Aceste membre sunt specializate pentru a le ajuta să înoate cu ușurință, împingându-se prin apă cu forță și precizie.
3. Respirația: Deși broaștele țestoase de apă au plămâni și trebuie să respire aer, ele sunt capabile să își mențină respirația pentru perioade lungi de timp atunci când sunt scufundate. În plus, unele specii pot absorbi oxigen prin piele sau prin mucoasa gâtului, ceea ce le ajută să rămână sub apă o perioadă mai lungă.

Broasca țestoasă de uscat

Broaștele țestoase de uscat au o anatomie robustă, adaptată pentru viața pe uscat, unde trebuie să se deplaseze eficient și să-și procure hrana. Adaptările lor fizice le permit să se miște pe terenuri variate și să supraviețuiască în condiții aspre.

1. Carapacea: Carapacea broaștei țestoase de uscat este mai arcuită și mai grosă, oferindu-i o protecție mai bună împotriva prădătorilor terestri. Aceasta o ajută să fie mai bine protejată atunci când se retrage complet în carapace.
2. Membrele: Membrele broaștelor țestoase de uscat sunt scurte, puternice și terminate cu gheare, adaptate pentru săpat și pentru deplasarea pe soluri accidentate. Ele nu sunt deloc adaptate pentru înot și nu au membrane între degete.
3. Respirația și metabolismul: Deoarece trăiesc pe uscat și nu trebuie să se scufunde, broaștele țestoase de uscat nu au aceleași adaptări respiratorii ca broaștele țestoase de apă. Ele au nevoie de aer și se pot deshidrata rapid în condiții extreme de căldură dacă nu au acces la apă sau adăpost.

3. Dieta și comportamentul alimentar

Broasca țestoasă de apă

Dieta broaștelor țestoase de apă variază în funcție de specie, dar majoritatea au un regim omnivor, consumând atât plante acvatice, cât și animale mici. Ele pot fi carnivore, erbivore sau omnivore, în funcție de mediu și de specia specifică.

1. Regim carnivor/omnivor: Multe broaște țestoase de apă sunt omnivore, consumând o combinație de alge, plante acvatice, pești mici, moluște, insecte și crustacee. Broaștele țestoase marine, cum ar fi țestoasa de mare verde, pot fi mai mult erbivore la maturitate, hrănindu-se cu alge marine.
2. Hrănirea în apă: Broaștele țestoase de apă își prind hrana sub apă, având un simț excelent pentru a detecta mișcarea prăzii. Ele au adesea guri adaptate pentru a smulge plante sau pentru a prinde și mesteca prada mică.

Broasca țestoasă de uscat

Broaștele țestoase de uscat au, în general, o dietă erbivoră, deși unele pot consuma și cantități mici de proteine animale, cum ar fi insectele sau melcii, ocazional.

1. Regim erbivor: Cele mai multe broaște țestoase de uscat se hrănesc în principal cu plante, incluzând frunze, iarbă, fructe și flori. Dieta lor este bogată în fibre și adaptată mediului uscat în care trăiesc.
2. Comportament de hrănire: Broaștele țestoase de uscat își caută hrana pe sol, având un ritm lent de hrănire. Ele sunt mai predispuse să consume alimente bogate în fibre și sunt capabile să supraviețuiască în medii cu resurse alimentare limitate, cum ar fi deșerturile.

4. Reproducerea și comportamentul de cuibărit

Broasca țestoasă de apă

Broaștele țestoase de apă, inclusiv cele marine, depun ouăle pe uscat, de obicei în cuiburi săpate în nisip sau sol moale, aproape de apă. După ce ouăle sunt depuse, femelele le acoperă și le lasă să eclozeze fără nicio grijă suplimentară.

1. Depunerea ouălor: Femelele ies din apă și depun ouăle într-un cuib săpat pe mal. Broaștele țestoase marine sunt cunoscute pentru migrațiile lor lungi pentru a depune ouă pe plajele unde s-au născut.
2. Eclozarea: După o perioadă de incubație, puii ies din ouă și se îndreaptă instinctiv spre apă, în cazul broaștelor țestoase marine și de apă dulce.

Broasca țestoasă de uscat

Broaștele țestoase de uscat depun ouă în gropi săpate în sol, la fel ca broaștele țestoase de apă, dar depunerea ouălor se face complet pe uscat.

1. Depunerea ouălor: Femelele broaște țestoase de uscat sapă cuiburi în sol uscat, unde depun ouăle, iar acestea sunt lăsate să eclozeze fără intervenție suplimentară.
2. Eclozarea: Puii ies din ouă după o perioadă de incubație și trebuie să se descurce singuri imediat, având tot instinctul necesar pentru a se orienta și a se hrăni.

5. Longevitatea și conservarea

Broasca țestoasă de apă

Broaștele țestoase de apă, în special cele marine, sunt cunoscute pentru longevitatea lor, unele specii trăind până la 80-100 de ani. Multe specii de broaște țestoase de apă sunt amenințate de poluare, pescuit și distrugerea habitatului.

Broasca țestoasă de uscat

Broaștele țestoase de uscat pot, de asemenea, trăi foarte mult, unele specii, cum ar fi țestoasa galapagos, putând trăi peste 100 de ani. Ele sunt amenințate în principal de distrugerea habitatului, braconaj și trafic ilegal de animale sălbatice.

Diferența fundamentală dintre broasca țestoasă de apă și broasca țestoasă de uscat constă în adaptările lor la mediul specific. Broaștele țestoase de apă sunt adaptate pentru viața acvatică, cu carapace hidrodinamice și membre specializate pentru înot, trăind în mare parte în apă și hrănindu-se atât cu plante, cât și cu animale mici. Pe de altă parte, broaștele țestoase de uscat trăiesc în medii terestre, având membre robuste și carapace arcuite, adaptate pentru viața pe sol și hrănindu-se preponderent cu plante. Deși împărtășesc multe caracteristici comune, fiecare grup este specializat pentru supraviețuirea în habitatul său distinct.