Poezia „Lacul” de Mihai Eminescu exprimă dorința de iubire ideală și frumusețea naturii, dar și dezamăgirea cauzată de iluzia unei așteptări neîmplinite.
Prin peisajul lacului liniștit și misterios, poetul creează un cadru romantic, în care visul unei întâlniri ideale cu iubita devine tot mai intens. Imaginea naturii oglindește trăirile interioare ale eului liric – la început, speranță și emoție, iar la final, tristețe și regret.
Mesajul poeziei subliniază contrastul dintre vis și realitate: poetul își imaginează o iubire perfectă, dar aceasta nu se împlinește. Lacul, care la început părea un loc magic, rămâne gol și trist, simbolizând singurătatea și dezamăgirea.
Astfel, „Lacul” reflectă tema iubirii neîmplinite și a idealului inaccesibil, un motiv recurent în opera eminesciană.