ULUÍRE s. v. ameţeală, buimăceală, buimăcire, năuceală, năucire, perplexitate, zăpăceală.
ULUÍRE s. 1. v. uimire. 2. consternare, perplexitate, stupefacţie, stupoare, surprindere, surpriză, uimire, uluială, (rar) consternaţie. (A avut un moment de adevărată ~.)
ULUÍ vb. v. ameţi, buimăci, dărăpăna, dărâma, fâstâci, intimida, încurca, nărui, năuci, prăbuşi, prăvăli, risipi, surpa, zăpăci.
ULUÍ vb. 1. v. uimi. 2. a uimi, (fig.) a speria. (M-a uluit cu inteligenţa lui.) 3. a năuci, a stupefia, a uimi. (Vestea aflată l-a uluit.) 4. v. minuna.