Din punct de vedere istoric, descoperirea puterii aburului este atribuită lui James Watt, un inventator scoțian din secolul al XVIII-lea. Acesta a fost cel care a îmbunătățit și patentat motorul cu abur în 1769, care a revoluționat industria și transportul în acea perioadă.
Totuși, puterea aburului a fost cunoscută încă din Antichitate, unde era folosită pentru a desfășura unele activități simple, precum fierberea apei și producerea de mișcare prin intermediul turbinelor cu abur.
În secolul al I-lea î.Hr., matematicianul grec Hero din Alexandria a creat prima mașină cu abur, numită "Aeolipila". Aceasta consta într-un recipient umplut cu apă, care, atunci când era încălzit pe foc, genera presiune în interior și făcea ca vaporii de apă să fie empuși prin niște țevi, dând naștere mișcării.
De-a lungul timpului, alte personalități au contribuit la descoperirea și dezvoltarea puterii aburului, precum inginerul englez Thomas Newcomen, care a creat primul motor cu abur comercializat în anii 1710, sau inginerul scoțian William Murdoch, care a inventat primul motor cu abur cu gaz în 1799.
Astfel, putem spune că nu există o singură persoană care să fi descoperit puterea aburului, ci mai mulți oameni de știință care și-au adus aportul în dezvoltarea acestei tehnologii, care a revoluționat lumea modernă și a stat la baza utilizării energiei în industrii și transporturi.