Presiunea aerului a fost descoperită de fizicianul și matematicianul italian Evangelista Torricelli, în anul 1643.
Torricelli a fost elevul și asistentul lui Galileo Galilei și a contribuit la dezvoltarea teoriei moderne a cineticii și a hidrodinamicii.
Pe parcursul carierei sale, Torricelli a desfășurat numeroase experimente, inclusiv măsurători asupra presiunii atmosferice.
În încercarea de a dezlega misterul vidului, el a realizat un experiment în care a umplut un tub lung deschis la un capăt cu mercur și l-a răsturnat într-un vas cu mercur.
A observat că nivelul mercurului din tub scădea și s-a oprit la o anumită înălțime, creând un spațiu gol deasupra lui, cunoscut astăzi sub numele de vidul Torricelli.
Torricelli a realizat că această scădere a nivelului mercurului în tub a fost cauzată de presiunea aerului care apasă în jos asupra vasului cu mercur.
A descoperit astfel legătura dintre aer și presiune și a măsurat presiunea atmosferică la nivelul mării.
Acest experiment și descoperirea sa au fost deosebit de importante pentru dezvoltarea teoriei despre atmosferă și a avut un impact semnificativ asupra domeniului meteorologiei.
Astfel, putem spune că Torricelli este cel care a descoperit presiunea aerului, contribuind la dezvoltarea cunoștințelor noastre despre fizică și atmosferă.
Lucrările sale au fost apreciate și utilizate ulterior de savanți precum Blaise Pascal și Robert Boyle, care au adus contribuții semnificative în acest domeniu.