Penicilina este un antibiotic descoperit în anul 1928 de către bacteriologul scoțian Sir Alexander Fleming. Acesta a petrecut majoritatea vieții sale încercând să găsească o modalitate de a lupta împotriva infecțiilor bacteriene care provoacă boli precum pneumonia, meningita sau septicemia.
În timpul Primului Război Mondial, Fleming a servit ca medicul militar și a văzut multe cazuri de soldați răniți sau bolnavi care au murit din cauza infecțiilor. În plus, el a observat că soldații care primiseră răni mici, dar care s-au infectat, au murit mult mai repede decât cei care au suferit răni grave, dar curățate corespunzător.
În anul 1922, Fleming a devenit profesor la Universitatea din Londra și conducea un laborator în care încerca să identifice substanțe naturale care să ucidă bacteriile care provoacă infecții. Într-o zi caldă de vară, în timpul unei vacanțe în Scoția, Fleming a lăsat ușa laboratorului ușor deschisă și un vânt puternic a suflat praf și bacterii în încăpere. Când s-a întors, a observat că unele dintre culturile bacteriene au fost uciși, dar nu toate. Aceasta l-a făcut să deducă că ceva în aer ucide bacteriile. După mai multe teste și cercetări, el a identificat substanța care a ucis bacteriile ca fiind un tip de fungină numit Penicillium.
Fleming a numit această substanță "penicilină" și a început să lucreze la studii mai profunde pentru a înțelege potențialul său pentru a lupta împotriva infecțiilor. Din păcate, cercetările lui au fost încetinite de lipsa de fonduri și de resurse adecvate. Astfel, în anul 1930, el a încetat să mai studieze penicilina.
Totuși, în anul 1939, Dr. Howard Florey și echipa sa la Universitatea Oxford au reluat studiile despre penicilină și au început să dezvolte un proces de producere a acesteia în cantități suficiente pentru a fi utilizată în tratamente medicale. În anul 1941, penicilina a fost aplicată pentru prima dată într-un tratament medical, salvând viața unui pacient care suferea de o infecție gravă la rinichi. De atunci, penicilina a devenit un antibiotic esențial și unul dintre cele mai mari descoperiri medicale ale secolului XX.
Deși Alexander Fleming este adesea creditat ca fiind inventatorul penicilinei, el a fost doar primul care a descoperit-o. Procesul de a o face un antibiotic eficient și de a o pune în uz a fost făcut de echipa lui Florey. Cu toate acestea, Fleming a fost recunoscut și apreciat pentru contribuția sa la descoperirea penicilinei și a primit Premiul Nobel pentru medicină în anul 1945, împreună cu Florey și chimistul Ernst Chain.
În concluzie, penicilina este unul dintre cele mai importante medicamente din istoria medicinei și a salvat milioane de vieți de la descoperirea sa. Datorită muncii și dedicației cercetătorilor precum Alexander Fleming, Howard Florey și Ernst Chain, am în prezent antibiotice mai puternice care sunt capabile să lupte împotriva infecțiilor mai rezistente. Astfel, nu putem subestima importanța descoperirii penicilinei și a contribuției acestor oameni extraordinari la medicina modernă.
