Aprobare ≠ dezaprobare, respingere
A aproba ≠ a dezaproba, a reproba, a refuza, a respinge
APROBÁRE s. 1. acceptare, admitere, consimţire, încuviinţare. (~ scoaterii la concurs a unui post vacant.) 2. (fig.) lumină verde, undă verde. (A primit ~ pentru ...) 3. v. încuviinţare. 4. v. agrement.
APROBÁ vb. a accepta, a admite, a consimţi, a încuviinţa, a se îndupleca, a îngădui, a se învoi, a lăsa, a permite, a primi, (livr.) a concede, (fig.) a subscrie, (înv. şi pop.) a se prinde, (înv. şi reg.) a se pleca, (Mold. şi Bucov.) a pozvoli, (înv.) a aprobălui, a mulţumi, a ogodi. (A ~ să se scoată postul vacant la concurs.)
