BUHĂÍ vb. a se puhăvi, a se umfla, (reg.) a se bugezi. (S-a ~ tare la faţă.)
BUHÁI s. v. gealău, rădaşcă, răgage, taur.
BUHÁI s. 1. (BOT.; Listera ovata) (reg.) puţa-cocoşului. 2. (TEHN.) cârlig, greblă, hreapcă, vergea, (reg.) crivea. (~ul este un dispozitiv la coasă.) 3. (TEHN.) coinac, (reg.) crainic, făfălug, tăvălug, zăvor, cântarul pietrelor. (~ la moară.) 4. (MUZ.) (reg.) şteand, (Transilv.) dubă. (~ul este folosit de colindători.)
BUHAI-DE-BÁLTĂ s. v. bou-de-baltă.
