SOÁRTĂ s. v. placentă.
SOÁRTĂ s. 1. destin, fatalitate, menire, noroc, predestinare, ursită, zodie, (livr.) fatum, (rar) predeterminaţie, (înv. şi pop.) strişte, (pop.) dată, făcut, noroceală, norocire, orândă, parte, rânduială, scrisă, soroc, (înv. şi reg.) sorocire, (reg.) ursă, urseală, (înv.) predestinaţie, preursire, preursită, trişte, ursitoare, (grecism înv.) proorizmos, (fig.) stea. (Aşa i-a fost ~.) 2. situaţie, stare. (Nu ştie nimic de ~ lor.) 3. deznodământ, sfârşit. (~ bătăliei s-a decis.)
