Tulburător ≠ liniştitor
TULBURĂTÓR adj., s. 1. adj. v. înduioşător. 2. adj. ameţitor, (fig.) îmbătător. (Miresme ~oare.) 3. s., adj. agitator, aţâţător, instigator, provocator, (livr.) incitator, sediţios, (înv. şi pop.) răzvrătitor, (înv.) răscolitor, răscolnic, (fig.) incendiator. (Un ~ al maselor.)
