TIVÍRE s. 1. tivit. (~ unei fuste.) 2. (IND.) refecare. (~ lemnului.)
TIVÍ vb. v. chenărui, împrejmui, încadra, înconjura, mărgini, muchia, olări, teşi.
TIVÍ vb. (pop.) a refeca, (reg.) a rupturi, a tigheli, (prin nord-estul Olt.) a muchia, (Transilv.) a ştipui. (A ~ o rochie.)