ŢIGÁN s. 1. rom, (pop.) arapină, (fam. depr.) cioară, cioroi. (E ~ de origine.) 2. ţigan nomad = corturar, şătrar, (rar) şătraş.
ŢIGÁN adj. v. ţigănesc.
PEŞTELE-ŢIGÁNULUI s. v. fusar mare, pietrar.
PĂDUCHI-DE-ŢIGÁN s. pl. v. dentiţă.
PAIELE-ŢIGÁNULUI s. v. calea lactee, calea-laptelui.
CALEA-ŢIGÁNULUI s. v. calea lactee, calea-laptelui.
ALBINA-ŢIGÁNULUI s. v. bărzăun, bondar, gărgăun.