TICĂLÓS adj., s. v. incapabil, necapabil, neputincios, prăpădit, slăbănog.
TICĂLÓS adj., s. 1. adj., s. abject, infam, josnic, mişel, mizerabil, mârşav, nedemn, nelegiuit, nemernic, netrebnic, (pop.) becisnic, (înv. şi reg.) ticăit, (reg.) pălăvatic, proclet, (Ban.) bedaş, (înv.) fărădelege, vil, (fig.) infect, murdar. (Un om ~.) 2. adj. infam, josnic, mişel, mişelesc, mizerabil, mârşav, nedemn, nelegiuit, nemernic, netrebnic, ruşinos, scelerat, (livr.) ignobil, sacrileg, (înv. şi pop.) parşiv, scârnav, (Mold.) chiolhănos, (înv.) blestemăţesc, fărădelege, scârbavnic, scârbelnic, scârbit, verigaş, verigăşos, (fig.) murdar, spurcat. (Faptă ~oasă.) 3. s. bandit, nemernic, tâlhar. (Un ~ de negustor.) 4. adj., s. afurisit, blestemat, câinos, hain, îndrăcit, rău, (înv. şi pop.) pustiu, (pop. şi fam.) pârdalnic, (pop.) împeliţat, jurat, (înv. şi reg.) urgisit, (reg.) pricăjit, (Transilv.) săcret. (~ul de el!) 5. adj. mizerabil, păcătos, rău, urât. (Era o vreme ~.)
TICĂLÓS adj. v. biet, debil, delicat, deplorabil, firav, fragil, gingaş, jalnic, lamentabil, mizerabil, nenorocit, nevoiaş, pirpiriu, plăpând, prizărit, sărac, sărman, sfrijit, slab, slăbuţ, şubred.
