TERCIUÍRE s. storcire, strivire, zdrobire. (~ fruc-telor.)
TERCIUÍ vb. 1. a (se) storci, a (se) strivi, a (se) zdrobi, (reg.) a (se) fleciui, a (se) pistosi, (Olt. şi Munt.) a (se) storcoşi, (Transilv.) a (se) toroşti. (Perele puse în ladă s-au ~.) 2. a se fleşcăi, a se muia, (pop.) a se cofleşi, a se coleşi. (Fructul prea copt s-a ~.)