SÚNET s. v. bubuire, bubuit, bubuitură, detonaţie, detunare, detunat, detunătură, duduit, duduitură, ecou, răsunet, trăsnet, trăsnitură, vorbă, vuiet, zgomot, zvon.
SÚNET s. 1. (livr.) son, (înv. şi reg.) sun, (reg.) şteamăt. (~e plăcute.) 2. (MUZ.) notă. (Scoate ~ acute.) 3. (înv.) răsunare. (Se aude ~ul clopotelor.) 4. (FON.) (rar) son, (înv.) fonem. (Corespondenţa dintre litere şi ~.) 5. v. foşnet.