STRĂDUÍRE s. v. caznă, chin, efort, forţare, muncă, osteneală, sforţare, silinţă, strădanie, străduinţă, truda, zbatere.
STRĂDUÍ vb. v. chinui, suferi.
STRĂDUÍ vb. 1. a se canoni, a se căzni, a se chinui, a se forţa, a se frământa, a se munci, a se necăji, a se osteni, a se sforţa, a se sili, a se trudi, a se zbate, a se zbuciuma, (înv. şi pop.) a (se) nevoi, (pop.) a se sârgui, (reg.) a se verpeli, (Mold.) a se strădănui, (înv.) a se învălui, a năsli, a (se) osârdnici, a (se) osârdui, a se volnici, (fig.) a se sfărâma. (Se ~ ca să rezolve problema.) 2. a (se) lupta, a se sforţa, a se sili. (Se ~ să împiedice răul.) 3. a căuta, a încerca, a se sili, (pop.) a cerca, a se munci, a se osteni, a se trudi. (~ te să fii amabil!) 4. a se forţa, a încerca, a se sforţa, a se sili. (Se ~ să-i câştige bună-voinţa.)
