ŞTIRBÍ vb. v. abate, călca, contraveni, dimi-nua, încălca, nesocoti, scădea, viola.
ŞTIRBÍ vb. 1. (reg.) a (se) ştirboci. (E bătrân, a ~ tare.) 2. a (se) ciobi, a (se) ciocni. (S-a ~ un pahar din serviciu.) 3. a (se) toci. (Cuţitul s-a ~.)
ŞTIRB adj. 1. (reg.) ştirboc, ştirbocit, (prin Transilv.) jimb. (Un bătrân ~.) 2. ciobit, ciocnit, ştirbit. (Pahar ~.) 3. ştirbit, tocit. (Cuţit ~.)