STICLÍRE s. 1. lucire, scânteiere, sclipire, strălucire, (rar) străluciu, străluminare, (înv.), lucoare, strălucoare. (~ diamantului.) 2. licărire, lucire, scăpărare, scânteiere, sclipire, strălucire. (O ~ ciudată a ochilor.)
STICLÍ vb. v. aţinti, fixa, pironi, ţinti, ţintui.
STICLÍ vb. 1. v. străluci. 2. a luci, a scânteia, a sclipi, a străluci, (rar) a strălumina. (Albe coifuri ~.)