Sinonime pentru stare

A sta ≠ a merge, a se mişca

STEA CU COÁMĂ s. v. cometă, stea cu coadă.

STEA COMÁTĂ s. v. cometă, stea cu coadă.

STÁRE s. v. astâmpăr, calm, graviditate, linişte, odihnă, pace, repaus, sarcină, tihnă.

STÁRE s. 1. v. situaţie. 2. v. dispoziţie. 3. situaţie, soartă. (Nu ştie nimic de ~ lor.) 4. situaţie, (înv.) stepenă. (~ înfloritoare.) 5. v. condiţie. 6. condiţie, rang, teapă, treaptă, (pop.) mână, seamă. (Sunt de aceeaşi ~.) 7. v. ierarhie. 8. rost, situaţie. (Avea şi el acum o ~.) 9. v. posibilitate. 10. avere, avut, avuţie, bogăţie, bun, mijloace (pl.), situaţie, (înv. şi reg.) bogătate, prilej, prindere, (reg.) blagă, prinsoare, (prin Transilv.) apucătură, (Transilv.) iosag, (Olt., Ban. şi Transilv.) vlagă, (înv.) bucate (pl.), periusie, (fam.) parale (pl.), (fig.) cheag, seu. (Are ceva ~; om cu ~.)

STA vb. v. afla, da, dăinui, declanşa, desfăşura, dezlănţui, duce, dura, exista, fi, găsi, isca, izbucni, menţine, păstra, perpetua, persista, porni, purta, rămâne, stârni, susţine, trăi, ţine.

STA vb. 1. v. opri. 2. v. poposi. 3. v. aşeza. 4. v. şedea. 5. v. întârzia. 6. v. zăbovi. 7. v. aştepta. 8. v. locui. 9. v. staţiona. 10. v. rămâne. 11. v. petrece. 12. a se ţine. (Stai drept!) 13. a se opri, (fig.) a încremeni. (Ceasul a stat la orele 12.) 14. v. înceta. 15. v. afla. 16. a atârna, a spânzura. (Pe perete stă un tablou.) 17. a-i şedea. (Îţi stă foarte bine haina asta!) 18. a pluti. (Uleiul stă deasupra apei.) 19. v. consta. 20. v. reduce.

Alte sinonime...

Alte articole interesante...

1. [MDA2] țucălar sm [At: CIAUȘANU, R. SCUT. 89 / Pl: ~i / E: țucal […]
1. [DEX '09] ȚUCĂRĂ adj. (în sintagma) Fasole țucără = soi de fasole cu păstăile […]
1. [MDA2] țudulă sf vz țidulă 2. [Scriban] țudúlă, V. cedulă. 3. [DEX '09] ȚIDULĂ, […]
1. [MDA2] țufircă sf [At: ALR II, 6 420/386 / Pl: ~rce / E: ns […]
1. [MDA2] țuglui sn vz țugui1 2. [DEX '09] ȚUGUI, țuguie, s. n. Vârf de […]
1. [DEX '09] ȚUGUIERE s. f. Faptul de a (se) țuguia. – V. țuguia. 2. […]
1. [DEX '09] ȚUGUIAT, -Ă, țuguiați, -te, adj. Ascuțit, prelungit în formă de țugui. – […]
1. [DEX '09] ȚUGUITURĂ, țuguituri, s. f. (Rar) Țugui. [Pr.: -gu-i-] – Țuguia + suf. […]
Copyright 2023 © Explicativ.ro